Proteste inutile

Despicarea firului în patru pare a fi devenit în Germania un sport popular. Este desigur vorba de aşa numitul pachet de reforme HARTZ IV, discutat , dezbătut , controversat de mai multe săptămîni încoace, pînă la saturaţie. Sau poate totuşi nu, devreme ce şi azi el furnizează materia primă pentru numeroase comentarii. Mirarea cititorilor poate fi cu atît mai mare cu cît tot de mai multe săptămîni încoace le este dat să afle din cele mai credibile şi competente surse că nu există alternativă la reforme. Recurente mai sunt azi în paginile ziarelor germane şi străine şi alte două teme dominante ale actualităţii: războiul din Irak, situaţia din Israel.

Să le abordăm pe rînd.

Reforma de pe piaţa muncii aşa cum este ea concepută de guvernul actual are un mare defect: ea are prea mare încredere în capacitatea statului şi nu a economiei de a crea noi locuri de muncă - scrie azi SÜDDEUTSCHE ZEITUNG.

Si atunci ce-i de făcut?

Acceptarea reformelor ar înteţi confruntările sociale în Germania opinează CELLES ZEITUNG. Explicaţia nu întîrzie în paginile aceluiaşi cotidian: în momentul de faţă şomerii sunt cei care demonstrează împotriva reformelor dar în curînd situaţia s-ar putea schimba şi atunci vor ieşi în stradă exact cei care au de lucru şi cărora nu le va mai rămîne din salariu mai nimic fiindcă statul le va lua aproape tot. Dar nu este permis să se ajungă într-o astfel de situaţie. Poate oare împiedica un plus de democraţie directă căderea într-un astfel de impas? Cotidianul FRANKFURTER ALLGEMEINE ZEITUNG consideră că dacă cetăţenilor republicii federale li s-ar fi cerut să voteze reformele preconizate, ele ar fi fost din capul locului respinse. Deocamdată aici, scrie marele ziar german, democraţia directă ar facilita unor grupuri de interese bine organizate să obţină majoritatea în favoarea strategiilor lor de zădărnicire a reformelor. Cine sunt aceste grupuri? Unul dintre ele - cel mai redutabil în momentul de faţă , sunt sindicatele care - opinează PFORZHEIMER ZEITUNG - nu au priceput esenţa reformelor şi fiindcă guvernul a ratat ocazia să le explice pe înţelesul tuturor. Din această pricină sindicatele dispun de o masă de manevră gata oricînd să protesteze. Dar protestele nu vor duce la nimic - conchide ziarul citat.

Ineficienţa unor proteste se dovedeşte şi într-un cu totul alt caz: cel al premierului Ariel Sharon prea puţin dispus să facă compromisuri în politica sa de a stăvili pragmatic unele tendinţe expansioniste ale politicii Israelului cum comentează azi FRANKFURTER ALLGEMEINE ZEITUNG discreditarea premierului de către propriul său partid. Actuala criză demonstrezaă însă şi cît de dificilă dacă nu chiar imposibilă este o reglementare generală a păcii cu palestinienii, care să fie acceptabilă pentru majoritatea cetăţenilor statului evreu. Una din consecinţele nefaste ale situaţiei precare în care se află Ariel Sharon este şi transformarea în maculatură - pentru moment a planului de retragere din fîşia Gaza scrie GENERAL ANZEIGER care apare la Bonn.

Retragere care în optica ziarului spaniol ABC, nu legitimează construirea zidului de securitate, ceea ce nu-l va împiedica pe Sharon să continue să sprijine acest proiect cu orice preţ, inclusiv cu riscul scindării propriului său partid -risc analizat de ziarul elveţian NEUE ZÜRCHER ZEITUNG. Acesta nu omite însă să sublinieze că majoritatea cetăţenilor israelieni sprijină proiectul de retragere din fîşia Gaza. Numai că "buldozerul" - cum este supranumit premierul israelian - trece peste orice obstacol, ignorînd atît reticenţele internaţionale faţă de politica sa cît şi protestele interne. El se bucură de sprijinul populaţiei, este singurul apt să mobilizeze majoritatea Knessetului de partea sa aşa încît nu are motive de a se teme de spectrul noilor alegeri conchide DIE PRESSE. Azi, tot un ziar austriac - KURIER - le reaminteşte cititorilor că Sharon deşi a suferit o înfrîngere în propriul său partid continuă să deţină frîiele puterii.

Nu acelaşi lucru s-ar putea afirma despre actualul guvern de tranziţie irakian confruntat cu o situaţie confuză în care fiecare dintre părţi îşi urmăreşte chiar cu arma în mînă atingerea propriilor interese - astfel încît, notează OSTTHÜRINGER ZEITUNG este greu de crezut în începutul unui proces de democratizare al ţării. TAGESZEITUNG din Berlin consideră că funcţia lui El Sadr este doar acea de a torpila planurile Statelor Unite şi ale guvernului irakian de tranziţie şi că astfel el reuşeşte deocamdată să mobilizeze cele mai diverse forţe interne şi internaţionale, interesate într-un eşec al planurilor americane. Dacă el va pierde această funcţie, nimeni nu-i va mai acorda vreo atenţie iar el va muri ca martir ceea ce nu constituie deloc o perspectivă favorabilă soluţionării diplomatice a conflictului din Irak.

Ziarul italian IL MESSAGERO porneşte de la premiza că Statele Unite nu ar fi dorit pacea, devreme ce americanii au bombardat Nadjaful exact în momentul în care o delegaţie a conferinţei naţionale irakiene sosită de la Bagdad încerca să negocieze un armistiţiu. Acum, El Sadr, nu mai are cale de scăpare, nemairămînîndu-i decît să-şi vîndă cît mai scump pielea. Şi cum ultimul asalt împotriva mausoleului Imamului Ali, unde se ascund rebelii lui El Sadr a început, o nouă baie de sînge pare dinainte programată.