PSD şi impresia că viitorul nu mai are răbdare
2 septembrie 2004Senatorul Sergiu Nicolaescu, de exemplu, a găsit, printre viciile ”primarelor” din Partidul Social-Democrat, prezenţa în cursă a prefecţilor şi subprefecţilor, funcţiile acestora fiind incompatibile cu ideea de competiţie.
Sigur că puţini dintre ”veteranii” Partidului Social Democrat au forţa să accepte deschis că se tem de acest inedit sistem de selectare a candidaţilor pentru Parlament. Se tem de concurenţă. Unii, într-adevăr, controlează filialele judeţene şi nu vor avea probleme în a-şi atrage un loc eligibil pe listele PSD. Alţii, însă, şi-au creat o aură a intangibilităţii, de senatori sau deputaţi de drept. Mitul a fost, însă, destrămat de o altă sugestie a preşedintelui partiduului: cei ce au deţinut deja mai multe mandate parlamentare ar trebui să se abţină de la pofta de a se întoarce în Legislativ.
Aceasta ar putea însemna pierderi masive de efectiv pentru vechea gardă a partidului. O parte dintre cei vizaţi au strâns deja semnăturile necesare pentru a se prezenta, duminică, la alegerile preliminare. În ce priveşte componenţele listelor pentru scrutinul din noiembrie, mari surprize, după cum anticipează senatorul Simona Marinescu, nu pot să apară: ”Probabil că în proporţie de 80% cei care au adunat semnături sunt cei care întrunesc şi simpatiile colegilor şi aprecierile lor”.
Mai interesantă pare, acum, aşteptarea desemnării personalităţii ce ar putea să devină, în cazul în care PSD va câştiga scrutinul din toamnă, primul ministru al României. Premierul Năstase apreciase, de curând, că pentru funcţia de şef al Executivului ar trebui desemnat chiar preşedintele partidului. Săptămâna aceasta, acelaşi Năstase i-a transmis lui Ion Iliescu invitaţia de a reveni în fruntea PSD, la finalul actualului mandat la Cotroceni. Ar putea fi Ion Iliescu viitorul premier al României? Liderul organizaţiei Vrancea a Partidului Social Democrat, Marian Oprişan, nu este convins: ”Dacă doreşte să fie prim-ministru al României, poate s-o facă cu toată deschiderea. Eu, în schimb, nu cred că domnul Iliescu va dori o funcţie executivă. Pentru o funcţie executivă îţi trebuie foarte mult dinamism şi foartă multă implicare, adică 25 de ore de muncă, 30...”
I-am cerut analistului politic Iosif Boda, cunoscător al partidului de guvernământ, alături de care a fost multă vreme aproape, să ne dea câteva exemple de potenţiali premieri social-democraţi: ”Un posibil candidat ar putea să fie Mircea Geoană. De ce n-ar putea să fie şi Cristian Diaconescu un posibil candidat? Aşa cum şi dintre greii, să zic aşa, PSD-ului de până acuma, cel puţin doi ar putea oricând, probabil, să facă faţă. Mă refer la Miron Mitrea sau la Dan Ioan Popescu – dacă alte impedimente nu apar”. Despre ce impedimente poate fi vorba? ”Ştiţi foarte bine că în perioadă de campanie electorală se aduc la suprafaţă multe lucruri”, apreciază Boda.
Marian Oprişan mai are câteva idei despre posibili şefi de Guvern: ”Pot să vă mai furnizez şi alte nume de colegi care ar putea îndeplini aceasă funcţie: Ioan Mircea Paşcu, Ioan Talpeş...”
Se pare, însă, că atenţia trebuie îndreptată, în acest moment, către persoana ministrului de Externe. Pe Mircea Geoană l-a nominalizat, nu demult, premierul Adrian Năstase ca un posibil succesor în fruntea Executivului. Acum numărul vocilor ce pronunţă numele şefului diplomaţiei de la Bucureşti este mai mare.
Ce crede Mircea Geoană, însă? ”Evident că aş fi onorat şi aş fi interesat într-o astfel de ofertă”. Cu atât mai mult cu cât domnia sa se consideră un liant între generaţiile PSD: ”Cred că sunt într-o situaţie oarecum privilegiată, de a fi suficient de tânăr încă şi sufiicient de experimentat în acelaşi timp pentru a înţelege preocupările taberelor mai vârstnice, mai experimentate, şi celor care vin din spate”, este de părere Mircea Geoană – un posibil viitor premier al României. Până atunci, însă, Partidul Social Democrat mai trebuie să câştige alegerile. Un pas important în această direcţie îl reprezintă alegerile preliminare de duminică. Social-democraţia românească are ocazia să demonstreze că schimbarea mult trâmbiţată are substanţă şi nu se rezumă doar la discurs.