PSD pe televizoare

S-a tot vorbit, în zilele din urmă, că Partidului Social-Democrat îi este necesar un Sorin Oprescu, singurul personaj din tabăra iliesciană capabil să lupte de la egal la egal cu actualul şef al statului, Traian Băsescu. Dar s-a vorbit şi despre diverse jocuri de culise combinate ba de aşa-numitul grup dela Cluj, ba de tabăra moldoveană coagulată în jurul patriarhului PSD Ion Iliescu. Chiar discursurile candidaţilor la principalele demnităţi în partid au amintit, fie prin pronunţare directă, fie prin rugăminţi de camuflare, despre aceste „combinaţii”, folosindu-se, uneori, sintagme şi acuze chiar grave, cum ar fi „trădare”.

Geoană reales

Preşedinte al PSD-ului a fost ales, cu un vot zdrobitor, Mircea Geoană (şi numai scorul detaşat surprinde, la acest vot). În schimb, instalarea tânărului şi prea puţin experimentatului Titus Corlăţean în fotoliul deloc comod de secretar general al social-democraţilor, după un sufragiu câştigat cu un avans de numai 40 de susţineri faţă de aparent invincibilului Miron Mitrea este o lovitură greu de suportat pentru cei care au ridicat, în ultimul deceniu şi jumătate, partidul de la statutul de platforma revoluţionară.

Iliescu mai moderat ca anul trecut

Iliescu a revenit la microfonul Congresului cu un discurs convingător dar mult mai moderat decât cel de anul trecut, când răbufnise în special împotriva personajelor care au pierdut, în 2004, tot ce se putea pierde, politic: alegerile locale de la Bucureşti, parlamentarele şi prezidenţialele.

De data aceasta, Iliescu s-a limitat la a le cere colegilor săi de partid să nu mizeze pe imaginea lui, pentru că, a explicat fostul preşedinte, nu va accepta „poziţia de figură expusă într-o vitrină” pe care o reprezintă învestirea sa cu funcţia de preşedinte de onoare al PSD. În cele din urmă, Iliescu s-a lăsat convins şi, la rândul lui, a convins asistenţa să accepte un adevăr pe care toată suflarea pesedistă se fereşte să îl rostească răspicat: PSD îşi asumă statutul de succesor al Partidului Comunist.

Dovada o reprezintă ropotele de aplauze ce au întrerupt discursul iliescian în momentele în care fostul preşedinte a condamnat acuzat comunismului şi legea lustraţiei. E un paradox, totuşi, de vreme ce alegerile propriu-zise au dat câştig de cauză celor ce pledează (la nivelul declaraţiilor) pentru un partid social-democrat de factură europeană. Până la practică mai e mult, însă.

Efectele se lasă aşteptate

Ce va schimba (şi dacă va schimba ceva) parţial-noua configuraţie PSD pe scena politică românească este, deocamdată, greu de anticipat. Pentru moment, interesantă devine evoluţia taberelor din interiorul principalului partid de opoziţie. Nu puţini se vor fi simţind suficient de lezaţi în amorul propriu pentru a nu lăsa apele să se liniştească prea curând.