PSD-ul şi autonomia morală

Oficial, Adrian Severin s-a autosuspendat din funcţiile pe care le deţine, dar desigur că a făcut acest lucru la presiunile colegilor săi. Cu toate acestea răspunsul social-democraţilor este firav. E o mare diferenţă de atitudine între Martin Schulz, preşedintele grupului socialist din PE şi Victor Ponta, preşedintele social democraţilor din România.

Martin Schulz a declarat fără ezitare că “a lucra în calitate de consultant exploatând imaginea publică de membru al Parlamentului European nu se acordă cu valorile grupului socialiştilor şi democraţilor europeni".

Aşadar liderul socialist face o judecată morală mai înainte de a face o constatare juridică. De altfel mai înainte de a se deschide o anchetă i-a cerut ferm lui Severin să demisioneze din PE şi, pentru că acesta a refuzat, l-a avertizat că va iniţia o procedură de excludere din grupul politic din care face parte.

La Bucureşti însă Victor Ponta a dat de înţeles că nu poate lua decizii categorice şi definitive mai înainte ca faptele să fie bine stabilite printr-o anchetă a PE. Deşi a admis că este o serioasă problemă de “integritate”, el a părut să dea termenului mai degrabă o definiţie de natură juridică.

Impasul lui Severin este însă evident de natură morală chiar dacă ancheta nu va reuşi să adune probe suficiente pentru o condamnare penală. Iar PSD pierde mult prin lipsa sa de curaj, pentru că dă impresia că nu este un partid liber, că nu are autonomie morală şi că nu poate judeca un lucru decât după ce, în prealabil, acesta a fost judecat de alţii. Nimic nu i-ar împiedica pe liderii PSD să ia o decizie tranşantă şi exemplară în privinţa lui Severin înaintea Parlamentului European şi cu totul independent de acesta.

De fapt mai înainte de a avea un statut, o grupare politică s-ar cuveni să aibă valori proprii, care nici măcar nu ar trebui consemnate ca atare în documentele de partid, fiind chiar aerul pe care îl respiră o anumită organizaţie şi militanţii săi. În viaţa de zi cu zi legea nescrisă prevalează în faţa legii scrise şi ar fi absurd să existe reglementări pentru fiecare situaţie posibilă.

Este de remarcat că Martin Schulz nici nu a făcut, de fapt, recurs la morală în sensul strict al cuvântului. Recursul la morală în dezbateri publice pare adesea de un gust îndoielnic şi doar radicalii de dreapta sau de stânga îşi mai permit această extravaganţă, aşa cum a făcut bunăoară Daniel Cohn-Bendit când a vorbit de “coaliţia ipocriţilor”, cu referire la pactul dintre socialişti şi conservatori pentru realegerea lui Barroso în fruntea Comisiei Europene.

Dar dacă nu a fost vorba de morală în sensul tradiţional, a fost cu siguranţă vorba de etosul socialist al cumpătării, al altruismului, care ar trebui să-l împiedice pe un deputat să caute profit într-o activitate ce pretinde devotament dezinteresat sau care a fost deja plătită în mod generos.

PSD însă nu trimite nici la morală, nici la valori de grup, ci doar la norme juridice, uitând însă că onoarea şi dezonoarea nu sunt prevăzute nici în statut şi nici în codul penal.

Autor: Horaţiu Pepine
Redactor: Medana Weident