„Puţini oameni sunt ca stelele”

Astăzi au avut loc funeraliile lui Karen Fischer şi Christian Struwe, la care au participat numeroşi angajaţi ai Deutsche Welle. Mulţi dintre ei şi-au luat deja rămas bun prin cele câteva rânduri pe care le-au scris în cărţile de condoleanţe. Câteva dintre impresionantele cuvinte de despărţire urmează să fie radiodifuzate în cadrul unei emisiuni speciale a programului în limbă germană a postului Deutsche Welle.

„Dragă Karen, dragă Christian, doar puţini sunt aidoma stelelor care nu se abat de la traiectoria lor. Nici vântul nu-i atinge, căci legea lor proprie

după care-şi urmează orbita, o au în suflet. De îndată ce ni se vor fi uscat lacrimile, vom fi fericiţi că v-am cunoscut. Mi-e dor de voi.”

Acestea sunt cuvintele lui Alexander Freund, jurnalist la programul german al postului nostru de radio. Şi Karen Fischer lucrase cu precădere pentru programul german. Colegii ei încă nu pot înţelege cu adevărat cele întâmplate. În sufletele lor bântuie, amară, întrebarea: „De ce?”, în eterna căutare a sensului nedreptăţilor şi suferinţelor.

O altă colegă de la programul german, şi, de asemenea, prietenă apropiată a lui Karen Fischer, Esther Broders, scrie în cartea de condoleanţe:

„Hey, Karen, cand m-am întors acum câteva zile de la conferinţa noastră în birou, am găsit pe mobil mesajul tău. Îmi mulţumeai pentru apelul meu din ajun. Şi îmi spuneai ce mult te bucuri că cineva, acasă, se gândeşte la tine. Şi mi-ai mai spus, ca de fiecare dată, să nu-mi fac griji pentru tine. Ultima imagine pe care o am despre tine şi Christian este când v-am condus la aeroport şi ne-am luat rămas-bun. Tu radiai de fericire că vă întoarceţi, în sfârşit, în Afganistan. Această imagine cu voi doi îmi va stărui mereu în minte”.

Cuvinte foarte personale şi emoţionante, pe care colegii le-au scris în semn de despărţire celor doi colegi asasinaţi, jurnalişti care se bucurau de o largă recunoaştere dincolo de secţia şi de instituţia în care lucrau, erau apreciaţi în plan profesional şi personal de toţi cei care îi cunoşteau sau le cunoşteau reportajele.

Directorul general al postului de radio Deutsche Welle, Erik Bettermann, le-a adus celor doi colegi, de îndată ce a aflat despre uciderea lor, omagiul său pentru implicarea lor neabătută în reconstrucţia sistemului mass-media în Afganistan. Realizaseră lucruri importante pe parcursul activităţii lor. Christian Struwe, bunăoară, participase la instituirea unei redacţii internaţionale de ştiri pentru televiziunea afgană. Karen Fischer relatase postului de radio Deutsche Welle prin corespondenţă despre alegerile generale care au avut loc anul trecut în această ţară. Amândoi treceau drept corespondenţi externi cu experienţă şi fuseseră de nenumărate ori în Afganistan, atât în interes de serviciu cât şi în concediile lor.

Şi celelalte redacţii ale postului de radio Deutsche Welle sunt profund îndurerate de dispariţia celor doi colegi, la fel ca şi departamentul de ştiri online, DW-World, postul de televiziune Deutsche Welle din Berlin şi, nu în cele din urmă, Academia Deutsche Welle pentru care Christian Struwe a realizat nenumărate proiecte în Afganistan. Mulţi jurnalişti germani au mărturisit că aprecierea lor faţă de Fischer şi Struwe s-a datorat mereu mai ales faptului că cei doi n-au pierdut, în reportajele lor din diferitele zone de criză, niciodată din vedere viaţa cotidiană, mai mult, soarta oamenilor de rând, fie ea în Caucaz sau în Libanul devastat recent de război. În mod special au fost însă fascinaţi de Afganistan, o ţară pe care au ajuns s-o iubească cu adevărat. Ratbil Shamel, redactor în cadrul programului afgan al postului de radio Deutsche Welle şi însoţitor apropiat al celor doi pe parcursul activităţii lor consacrate Afganistanului, s-a despărţit de ei cu următoarele cuvinte:

„Dragă Karen, dragă Christian, îmi amintesc acum, cât de des am visat împreună să deschidem o ceainărie la Bamyan. Nopţile la Kabul erau lungi şi ne invitau, de-a dreptul, să ne cufundăm în vise. Acum am încremenit şi nu pot pricepe că ţara pe care aţi iubit-o atât de mult v-a răpit toate visele. Ca afgan, mi-e foarte ruşine şi sunt adânc îndurerat. Îndurerat şi pentru că eu însumi şi ţara mea natală am pierdut doi minunaţi prieteni. Ştiu că acum poate nu mai contează, dar nenumăraţi oameni din Kunduz, Bamyan, Kabul şi Herat ne-au împărtăşit că vă regretă profund. Nu vă voi uita niciodată”.

Şi preşedintele Clubului Român de Presă, Cristian Tudor Popescu, ne-a transmis următorul mesaj de condoleanţe:

„Stimaţi colegi,

Am aflat cu tristeţe şi revoltă de uciderea în Afganistan a celor doi ziarişti de la Deutsche Welle, Karen Fischer şi Christian Struwe. Sunt mai multe feluri de a muri pentru ziaristul autor de articole incomode sau prezent în zone de conflict. Fie este executat cu premeditare şi sânge rece, cum s-a întâmplat cu Anna Politovskaia la Moscova, fie este omorât orbeşte de nişte brute înarmate, cum a fost cu Karen şi Christian. Oricum, cantitatea de ură la adresa ziariştilor creşte în plan mondial. În faţa ei, nu avem alte arme decât solidaritatea şi neuitarea – să amintim mereu, cu toţii autorităţilor şi publicului, de colegii noştri ucişi. Doar aşa, căderea lor la datorie nu va fi fost în zadar.

Dumnezeu să-i odihnească pe Karen şi Christian”.