"Pulse of Europe": Care-i treaba cu protestele?
12 aprilie 2017
În unele cercuri a ajuns să fie o modă participarea, în fiecare duminică, la marşuri dedicate Europei. Agiţi steguleţe albastre, intonezi imnul Europei alături de alţi entuziaşti şi adresezi câteva cuvinte de iubire Uniunii Europene. Demonstraţiile pro-europene au devenit, aşadar, un ritual săptămânal.
Iniţiativa cetăţenească "Pulse of Europe" îi atrage în special pe aceia care, nedorind să se alăture corului de critici ai UE, au decis că este cazul să îşi afirme, ferm, crezul în Europa. De la începutul anului, mii de oameni au ieşit pe străzi în sensul acesta. Inţiativa a fost creată de un cuplu de jurişti din Frankfurt, în replică la ieşirea Marii Britanii din Uniunea Europeană şi alegerea lui Trump. În opinia celor doi, aceste două evenimente ar fi demonstrat că "imposibilul este posibil".
Între timp, mişcarea pro-europeană a ajuns în peste 70 de oraşe germane, la Bruxelles, Paris şi Amsterdam, precum şi în alte 20 de oraşe europene, care găzduiesc protestele duminicale.
Însă, pe măsură ce acestor evenimente li se alătură din ce în ce mai mulţi oameni, întrebarea care se pune este ce vor aceştia. Care sunt scopurile mişcării?
Solicitări vagi
Politologul Ulrike Guerot încearcă să ofere un răspuns la această dilemă. Profesoară pentru Politică Europeană şi Cercetare Democratică la Universitatea Krems din Austria, Guerot a declarat pentru DW că mişcarea "Pulse" este lăudabilă, dar solicitările celor care au aderat la ea sunt prea vagi.
Pe pagina online a mişcării sunt listate crezurile acesteia:
1. Europa nu trebuie să eşueze
2. În joc este însăşi pacea
3. Responsabilitatea este a fiecăruia dintre noi
4. Trezeşte-te şi mergi să votezi
5. Drepturile fundamentale şi statul de drept sunt inalienabile
6. Libertăţile europene fundamentale nu sunt negociabile
7. Este nevoie de reforme
8. Neîncrederea în Europa trebuie luată în serios
9. Uniţi în diversitate
10. Oricine poate participa. Şi ar trebui s-o facă.
Acestea ar fi ideile la care ar trebui să adere cât mai mulţi oameni. Ulrike Guerot consideră că ele sunt lipsite de concreteţe. Problema, spune profesoara, este că, pe de-o parte, sunt apărate valori europene precum democraţia şi libertatea, iar pe de altă parte UE este susţinută aşa cum este ea în acest moment. "Dacă lucrurile ar funcţiona cum trebuie, lumea nu ar mai avea de ce ieşi pe străzi, nu?", întreabă Guerot.
Se pierde "Pulse of Europe" la fel ca mişcarea "Occupy"?
Păreri similare despre dezideratele "Pulse" are şi sociologul Wolfgang Kraushaar de la Institutul pentru Cercetări Sociologice din Hamburg. "Mișcarea aceasta riscă să devină un stufat cu de toate, care va rămâne fără suflu". Într-adevăr, cel puţin în acest moment, "Pulse of Europe" nu pare să aibă capacitatea de a lua parte în mod activ la procesele politice europene. Prin urmare, nu ar fi exclus ca acest nou entuziasm pro-european să aibă soarta mişcării anti-globalizare Occupy - adică să dispară.
Kraushaar afirmă că ideea unei mobilizări permanente nu este viabilă pe termen lung. Se prea poate, spune sociologul, ca pentru moment scenariile cu Marine Le Pen preşedinte al Franţei, respectiv Alternativa pentru Germania în postura de câştigător al alegerilor parlamentare din Germania, să fie suficient pentru a-i motiva pe protestatari. Şi, apoi?
"Am ales în mod voit să abordăm multe subiecte", a spus Stephanie Hartung, membră a echipei care a fondat "Pulse of Europe", într-un interviu acordat televiziunii publice din Germania. "Vrem să trezim dorinţa oamenilor de a se gândi la Europa. Acest lucru nu este vag, ci important şi corect", a subliniat Hartung.
Politologul Ludger Kühnhardt, directorul Centrului European de Cercetare a Integrării consideră că iniţiativa este bună. "Era şi timpul ca europenii să combată cumva această atmosferă apocaliptică. Sensibilizarea publicului în legătură cu ideile europene este foarte bună. Acest lucru le-a reuşit foarte bine celor de la 'Pulse of Europe'", a comentat Kühnhardt.
Este greu de spus dacă asistăm la un foc de paie sau la o adevărată mişcare socială. Mulţi specialişti sunt convinşi că în absenţa unor solicitări concrete, prima variantă este inevitabilă.
Vera Kern