Purcărete şi Stürmer la Opera din Köln

Ca şi în alte capodopere ale literaturii sud-americane, în romanul lui Gabriel Garcia Marquez, “Despre dragoste şi alţi demoni”, iubirea se îngemănează cu moartea. Pentru acest roman, devenit libret de operă, Peter Eőtvős a compus o muzică delicată şi gravă, copleşitoare şi obsedantă, o muzică a sentimentelor profunde şi totodată a pornirilor pătimaşe, nestăpânite. E una din lucrările cele mai interesante din creaţia universală de operă a ultimilor ani.

Premiera mondială a avut loc la prestigiosul festival din Glyndebourne în august 2008. Atât textul cât şi muzica au oferit Operei din Köln premizele unei montări de mare anvergură artistică. Regizorul Silviu Purcărete şi scenograful germano-român Helmut Stürmer sunt maeştri recunoscuţi ai acestui gen de spectacole.

În stilul înscenărilor sale de mare ecou, cu texte antice sau shakespeariene, Siviu Purcărete a dat şi aci acţiunii scenice o deosebită intensitate dramatică şi o impresionantă dimensiune epică. E o legendă emoţionantă dedicată iubirii şi în acelaşi timp fresca unei epoci, oglindită într-un destin enigmatic.

O cheie a reuşitei a fost şi de astă dată colaborarea sa cu scenograful Helmut Stürmer. Magia muzicii lui Eőtvős se traduce vizual, în decorurile lui Stürmer, prin contrastele unei culturi primitive încrustate într-o civilizaţie opresivă. O fascinantă simbolistică a culorilor îmbină albul feciorelnic cu negrul sutanelor inchizitoriale.

Scenografia fabuloasă a lui Stürmer mi-a amintit de extraordinara lui „Noapte a Walpurgiei” dintr-un „Faust” de răsunet european, regizat tot de Purcărete. Îmbinarea realului cu fantasticul se realizează în spectacolul montat la Köln într-o perfectă armonie şi cu un bun gust desăvârşit. Întregul conflict e străjuit de statuia supradimensionată a Marelui Inchizitor.

Pandantul şi rivalul său este, în prima parte a spectacolului, un imens schelet multicolor, suprarealist, ivit din închipuirea păgână a unei populaţii naive, înzestrate cu o nemăsurată putere imaginativă.

În partea a doua, celula austeră în care e deţinută firava Sierva Maria este înconjurată de măşti ameninţătoare şi de figuri groteşti coborâte parcă din tablourile lui Goya şi Bosch. Pereţi monumentali, cu sclipiri de marmoră, reflectă imagini de coşmar, proiectate de camerele video ale lui Andu Dumitrescu, valoros pictor şi scenograf din România.

Scena halucinantă a exorcismului e apogeul unui dans al morţii: ceremonia mistică se transformă într-un ritual barbar, într-un cult sălbatic al sângelui. Neîndurarea e dusă până la limita supremă, cu cele mai expresive mijloace ale teatrului. O lume demonică îşi află crepusculul în finalul acestui zguduitor spectacol.

„Deseori funcţia orchestrei se mărgineşte la a-i susţine pe cântăreţi. Aici rolul orchestrei este într-adevăr acela de a exprima sentimentele dramei”, declară dirijorul Markus Stenz. Sub bagheta sa, orchestra Operei din Köln a fost efectiv o vedetă a reprezentaţiei. Partitura Siervei Maria este interpretată de soprana Ana Palimina, născută în Chişinău.

Rolul principal feminin din “Dragostea şi alţi demoni” înseamnă pentru tânăra cântăreaţă moldoveancă un pas înainte într-o carieră deosebit de promiţătoare. Aplaudată îndelung la premieră, excelenta distribuţie, în frunte cu renumitul tenor Rene Kollo, a îndeplinit în chip optim dezideratul compozitorului: “A face vizibilul audibil şi audibilul vizibil”. Un succes remarcabil al teatrului muzical german şi totodată al artei scenice româneşti.

Autor: Andrei Băleanu
Redactor: Petre M. Iancu