Putin în China: axa Moscova-Beijing

Putin a anunţat, în ultimul moment, că nu va participa la summitul G8, lăsându-şi tovarăşii de rang politic şi, mai ales, pe omologul american, Barack Obama, cu ochii în soare. Cancelara federală Angela Merkel şi preşedintele francez, Francois Hollande, au avut ocazia de a-l întâlni pe ţar - la Berlin, respectiv, la Paris. Obama încă îl mai aşteaptă.

Căci, după circuitul de mare viteză Minsk - Berlin - Paris, Putin a schimbat direcţia şi a plecat către Beijing, unde va sta nu mai puţin de trei zile.

Mesajul pe care vrea Kremlinul să îl transmită e limpede: pentru Rusia, importanţa strategică şi diplomatică a Chineri creşte - iar Putin şi colegul său de la Beijing, Hu Jintao, au în plan, pentru aceste zile, o consolidare a parteneriatului bilateral.

"Comportamentul celor două puteri se bazează pe multe asemănări, de natură economică şi comercială - dar şi referitoare la modul în care cele două înţeleg să se raporteze la realităţile internaţionale", comentează Margarete Klein, specialistă în probleme ruseşti din cadrul Fundaţiei Ştiinţă şi Politică de la Berlin.

Împreună împotriva Vestului

Şi le mai leagă ceva: dorinţa comună de a se impune în faţa Vestului şi, mai exact, de a scoate din uz dominaţia globală a Statelor Unite. Rusia şi China caută aşezarea relaţiilor geopolitice într-un sistem multipolar, un angrenaj în care se identifică pe ele însele ca mari puteri.

Parteneriatul strategic cu China al Rusiei vine în întâmpinarea temerilor Moscovei legate de extinderea spre est a Alianţei Nord-Atlantice şi a reticenţelor Kremlinului faţă de scutul anti-rachetă.

În replică, Beijingul, aflat sub presiunea criticilor occidentale referitoare la deficitul său de democraţie, şi-a găsit în Moscova (care, nici ea, nu străluceşte în materie de drepturi ale omului) un susţinător de nădejde.

Şi în ce priveşte pretenţiile chineze faţă de zona de control din Marea Chinei de Sud, Beijingul este în căutare de parteneri, de vreme ce alte ţări din regiune, mai exact Filipinele, beneficiază de suportul Statelor Unite, aminteşte jurnalistul Willy Lam, din Hong Kong.

Siria şi obstrucţionarea unei rezoluţii dure a Naţiunilor Unite la adresa regimului Bashar al-Assad se vor afla cu certitudine pe agenda discuţiilor bilaterale sino-ruse. De altfel, cele două ţări au destule abordări comune în cazul dosarelor aflate în lucru la Consiliul de Securitate al ONU, astfel că observatorii nu exclud o înţelegere privind o colaborare pe termen lung între cele două puteri.

SCO, micul măr al discordiei

În urmă cu 11 ani se năştea Organizaţia Shanghai pentru Cooperare (SCO), din care fac parte China, Rusia, Kazahstan, Tadjikistan, Kîrgîstan şi Uzbekistan. Şefii de stat din cele şase ţări se vor întâlni joi, la Beijing - iar anumite aspecte ce ţin de integrarea economică şi de securitate în regiune ar putea să nu fie neapărat pe placul comun al Moscovei şi Beijingului, crede Lam.

Este, aminteşte jurnalistul rezident în Hong Kong, o problemă ce ţine, pe de o parte, de preţul materiei prime energetice pe care Rusia o livrează Chinei şi pe care aceasta din urmă îl consideră prea ridicat.

Pe de altă parte, "armata chineză cumpără tot mai puţuin arsenal din Rusia", conchide Lam. În fine, eventuala extindere a SCO generează, la rândul ei, o dispută între cele două puteri: India, care beneficiază de statut de observator, este dorită de Rusia în structura economico-strategică, însă China, care a perceput tot timpul India ca principalul său rival, se opune.