Capitalism cu faţă sovietică

Cotidianul liberal de stânga Frankfurter Allgemeine Zeitung, precizează deja pe prima pagină: „Pentru a lămuri lucrurile de la început, ar trebui să nici nu menţionăm cuvântul ‚alegeri’. Autocraţii Kremlinului au avut grijă ca electoratul să nu aibă nicio alternativă pentru ‚opţiunea corectă’, scontată de Moscova. Prin candidatura sa pentru Duma, Putin a transformat alegerile într-un plebiscit asupra propriei sale popularităţi. Partidul ‚Rusiei Unite’ se află pe drumul cel bun în a deveni un partid de stat aidoma Partidului Comunist al Uniunii Sovietice, dizolvat de Jelţîn în 1991. Funcţionarii partidului nici măcar nu s-au ostenit să emită un program. Programul e pur şi simplu Putin. Căruia, rezultatul alegrilor îi va conferi „dreptul moral” la un rol de seamă în politica rusă, chiar şi după încheierea celui de-al doilea mandat al său”.

Şi la Barcelona, cotidianul El Periodico de Catalunya sancţionează modul nedemocratic în care s-au desfăşurat alegerile: „Principiile democraţiei implică un final deschis al alegerilor, chiar dacă rezultatul este previzibil. În Rusia însă, această premisă a lipsit de la început. Victoria partidului lui Putin, ‚Rusia Unită’ a fost clară de dinaintea deschiderii urnelor pentru votare”.

Cotidianul regional francez din Orléans, La République du Centre, condamnă mijloacele represive prin care partidul lui Putin a constrâns populaţia să se prezinte la vot: „Cu ajutorul sistemului său al urnelor electorale mobile, Vladimir Putin şi-a urmărit alegătorii – pentru a cita o frază memorabilă a preşedintelui rus – până la toaletă. Administraţia şi armata au fost supuse unei presiuni nemaiîntâlnite. Persoanelor fără domiciliu li s-a promis o supă caldă, dacă se prezintă la vot”.

„Această presiune”, comentează aproape cinic ziarul liberal de dreapta Dnewnik la Sofia, „a fost exercitată într-un mod atât de transparent şi deschis, încât chiar am putea spune că Putin şi-a îndeplinit promisiunea sincerităţii. Nu este problema lui dacă alţii şi-au imaginat altceva sub acest angajament, ca de pildă liderii europeni, care s-au complăcut în iluzia de a se aproviziona şi în continuare cu gaze din Rusia în stare pură, adică fără adaosul politic al cursul autocrat al lui Putin”.

La Berlin, cotidianul Tageszeitung crede că victoria lui Putin a fost una reală: „Sunt multe cauzele pentru care Putin a fost votat de atâţia oameni, şi mai ales de tineri. În primul rând, el a reuşit să se prezinte drept singurul garant al stabilităţii naţionale. (...) Putin este cel care a readus Rusia pe culmile gloriei de altă dată. Iar aceasta nu doar prin manipularea mass-mediei, ci prin creşterea economică reală, bazată pe scumpirea preţurilor de export la gaze naturale şi materii prime, aspect care favorizează gaşca de afacerişti aflaţi la putere, care-l susţin”.

La München, Süddeutsche Zeitung anticipează: „Putin este un secretoman profesionist, care adoră atacurile surpriză. Nimeni n-are voie să ştie înaintea momentului cuvenit care îi este dorinţa – să fie preşedintele Dumei, premier, „lider naţional” sau – prin modificarea constituţiei – din nou preşedinte. Propaganda a reuşit să le bage ruşilor în cap că Putin este singurul care poate garanta stabilitatea în Rusia, că fără el, ţara s-ar prăbuşi în haos. Marea temere este însă că Putin pare însuşi ferm convins de acest lucru”.

Toate publicaţiile germane menţionează astăzi, în paginile de cultură, victoria filmului lui Cristian Mungiu „4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile” la Festivalul Filmului European. „Filmul său liniştit şi apăsător”, scrie săptămânalul Die Zeit în ediţia sa online de astăzi, „a reuşit să se impună în faţa unor concurenţi redutabili precum „The Queen”, „Persepolis”, „Ultimul împărat al Scoţiei” şi „La vie en rose”, iar cotidianul austriac Die Presse titrează: „Asupra României plouă cu premii”.

În cele din urmă, săptămânalul Der Spiegel consacră astăzi un articol romanul lui Mircea Cărtărescu "Orbitor. Aripa stângă", apărut recent la editura vieneză Paul Zsolnay în traducere lui Gerhardt Csejka sub titlul "Die Wissenden" ("Ştiutorii"). „Maestrul manierismului isteric, cel mai important scriitor român contemporan, devine cunoscut şi în Germania“, scrie ziarul în articolul intitulat „Proust la Bloc“, continuând: „Proust ne-a arătat deja cum plictiseala poate genera marea literatură. În trilogia sa „Orbitor“, Cărtărescu porneşte în căutarea copilăriei sale în spatele Cortinei de Fier. Şi astăzi locuieşte încă la etajul şapte al unui monstruos bloc socialist, exact aşa cum e descris în „Ştiutorii“. Un Proust de la bloc, dar unul cu o iuţeală orbitoare“.