Putin faţă cu noua dimensiune a terorii

Terorismul a atins o nouă dimensiune. Ţinta nu putea fi mai lipsită de apărare. Victimele nu puteau fi mai nevinovate. Încă de la bun început e limpede: autorii unui astfel de gest nu pot fi sub nici o formă calificaţi luptători pentru liberate. Cei ce terorizează, vreme de 50 de ore, copii nevinovaţi sunt pur şi simplu criminali lipsiţi de scrupule. Sigur că serviciilor speciale ruseşti li se pot reproşa multe – haosul organizatoric, coordonarea lacunară, coordonarea lacunară – responsabilitatea pentru sutele de răniţi şi, mai ales, pentru cei peste 300 de morţi o poartă, de fapt, în primul rând teroriştii. Nici simpatia pentru greu încercatul popor cecen nu poate oferi scuze comandoului terorist care a operat în şcoala din Oseţia de Nord.

Sute de copii şi adulţi stau zile şi nopţi sub teroare, rudele acestora, marcate de teamă, plâng la gardurile şcolii, comunitatea internaţională priveşte, paralizată, la drama ostatecilor: lumea este incapabilă să reacţioneze, atunci când teroriştii aleg astfel de ţinte.

După ce agitaţia acestor zile se va fi liniştit, după ce vor fi plânşi cei pierduţi, după ce se vor fi dus la casele lor supravieţuitorii, atunci va fi vreme de întrebări. Iar primele sună astfel: a surprins modul de operare al trupelor ruseşti? Şi: care este viitorul politicii Rusiei în Cecenia?

A fost totul plănuit? Sau, cum spun oficialii ruşi, situaţia a degenerat în acel final brutal? S-a renunţat la groaza fără sfârşit pentru un sfârşit groaznic?

Imaginile de la Beslan au vorbit de la sine: multă vreme, de acum înainte, mulţi dintre ostatecii supravieţuitori dramei vor suferi – fizic şi emoţional – de pe urma experienţei trăite.

Multe sunt necunoscutele momentului iar Moscova ar trebui să ofere cât mai repede răspunsuri. Cifrele – ale ostatecilor, ale răpitorilor, ale victimelor – au variat haotic. Iar accesul la informaţie a fost tipic rusesc – cavsi-inexistent.

Preşedintele Vladimir Putin a fost, însă, forţat, de evenimentele de la Beslan, să înceapă să-şi negocieze intransigenţa. Strategia Kremlinului – intervenţia militară fără dialog – a primit o lovitură puternică prin drama ostatecilor din Oseţia de Nord. Prezenţa armatei ruse în Caucaz nu a eliberat zona de tensiune şi nu a adus un plus de securitate cetăţenilor Federaţiei Ruse. Cât despre populaţia cecenă – viaţa lor a devenit şi mai grea.

Lecţia cea mai amară pe care Kremlinul trebuie să o înveţe, acum, după aceste zile, arată că un imens complex militar nu are puterea de a preveni atentatele teroriste. Putin are nevoie de o altă strategie. Una prin care să se pună capăt încălcărilor drepturilor omului în Cecenia. Abuzurile militarilor trebuie să înceteze. Kremlinul are obligaţia de a pleca urechea şi spre societatea civilă rusă şi chiar şi spre cea cecenă, atât cât există ea. Să contribuie la dezvoltarea satelor şi oraşelor distruse de deceniul de război şi căzute în sărăcie.

Kremlinul, Vladimir Putin, cu alte cuvinte, trebuie, pe scurt, să devină partener de dialog.

Nu o va face? Riscă să permită alunecarea Ceceniei pe panta terorii. Şi nu doar în Caucaz ci în întreaga Federaţie Rusă, căci actelor teroriste ale cecenilor şi ale altor separatişti le va răspunde întreaga ţară cu ură şi nu numai.

Cât despre răpitorii de la Beslan – aceştia nu au făcut nici un serviciu popoarelor caucaziene.

Politic, mingea se află, acum, la Vladimir Putin.