Putin se întâlneşte succesiv cu Schroeder şi Chirac

După cum se ştie, politicienii au memorie scurtă. Cu doar câteva luni în urmă, guvernele de la Paris, Berlin şi Moscova protestau la unison împotriva invaziei americane din Irak. Observatori ai politicii internaţionale vorbeau la vremea respectivă despre o alianţă nouă, continentală, apărută pentru a combate unica superputere a lumii. Dar, despre toate acestea nu se mai aude între timp nimic; dimpotrivă, preşedintele Franţei, Jaques Chirac, a declarat recent că îşi poate închipui implicarea alianţei NATO în operaţiunile din Irak. Opinii similare s-au făcut auzite şi la Berlin - ce-i drept, mai în surdină.În ultimul timp, şi preşedintele Putin pare interesat să nu-şi suprasolicite relaţiile cu America. Strategii de la Kremlin au devenit mai precauţi, neexcluzând în totalitate posibilitatea ca George Bush Jr. să câştige încă un mandat prezidenţial.

Aşa-numita coaliţie antiamericană aparţine, aşadar, trecutului. Una dintre explicaţii ar putea fi aceea că evenimentele apărute după rapida victorie militară a trupelor anglo-americane au impus rescrierea listei de priorităţi. La urma urmei, devine din ce în ce mai evident că amercanii nu reuşesc nici pe departe să stăpânească situaţia din Irak: Cotidienele atacuri împotriva armatelor ocupante, străinilor şi irakienilor colaboraţionişti o demonstrează cu prisosinţă.

În urma întrevederilor de la Moscova nu se aşteaptă rezultate spectaculoase. Responsabilii vor analiza preponderent situaţia din Orientul Mijlociu, dat fiind că în ciuda substanţialelor ajutoare promise Aghanistanului la Conferinţa de la Berlin, vor mai trece cu siguranţă mulţi ani până când regiunea se va stabiliza. Apoi, ceea ce-l îngrijorează pe Vladimir Putin este situaţia din Uzbekistan, fosta republică sovietică cu o populaţie de 25 de milioane de locuitori. În urma unei serii de atacuri comise zilele trecute şi-au pierdut viaţa zeci de oameni. Cu privire la organizatori nu se ştie încă nimic cu certitudine. Nu este clar dacă vinovaţii sunt islamişti din străinătate, aşa cum susţine guvernul de la Tashkent, sau militanţi ai opoziţiei, care luptă împotriva regimului autoritar condus de preşedintele Islam Karimov. Atât Putin cât şi Schroeder împătrăşesc temerea că microbul islamismului afghan ar putea să infecteze şi fostele republici sovietice din Asia Centrală, destabilizând dintr-o dată mai multe ţări.

Putin va insista, totodată, la fel ca în trecut, pe lângă oaspeţii săi din Germania şi Franţa, să-şi sporească investiţiile în Rusia. Liderul de la Kremlin depune eforturi pentru modernizarea ţării, şi are nevoie în acest scop de experienţa şi puterea financiară a Occidentului. Experţii apreciază că Rusia va avea nevoie în următoarele două decenii de două bilioane, adică 2000 de miliarde de dolari, pentru a se dezvolta tehnic şi economic.Or, în ciuda imenselor rezerve de materii prime de care dispune, Rusia nu poate să producă singură această sumă astronomică. Ajutorul occidental este aşadar pentru Kremlin indispensabil.

Aste posibil, apoi, ca Chirac şi Schroeder să abordeze , cu multă prudenţă, desigur, deficitul în ale democraţiei ieşit la iveală cu ocazia alegerilor prezidenţiale din Rusia. După cum se ştie, ceilalţi candidaţi la şefia Kremlinului au fost scoşi din cursă printr-o amplă campanie propagandistică. În timpul competiţiei electorale , posturile ruseşti de radio şi televiziune au adus zi de zi osanale preşedintelui Putin. Dar, câtă vreme nici Putin şi nici majoritatea politicienilor de la Moscova nu găsesc penibile aceste metode, este posibil ca şi înalţii oaspeţi occidentali să treacă sub tăcere tristul episod din istoria contemporană a ţării. La urma urmei, ce rost are să-ţi indispui gazda, dacă oricum nu poţi schimba cu nimic rezultatul?

Proverbul: ”Cea mai bună apărare este atacul" există şi în limba rusă. De aceea este de aşteptat ca liderul de la Kremlin să condamne în termeni duri extinderea UE şi a NATO. Dar, câtă vreme Rusia nu a reuşit să împiedice această evoluţie, ea va trebui să se obişnuiască cu noile realităţi politice existente înEuropa. Opoziţia Rusiei faţă de extinderea alianţelor occidentale se va limita la vorbe.