Putin, tot în straie de Ţar
4 decembrie 2009
Presă şi public la un loc. Vladimir Putin cu microfonul, la pupitru, stăpân pe sine. Camere de filmat, retransmisie radio, live streaming pe net. Practic, întreaga Federaţie Rusă a putut asista la momentul anual al mărturisirilor publice ale premierului.
Şi nu degeaba tot acest efort logistic, de vreme ce şeful Executivului se pregătea să dea un sens recentelor zvonuri despre intenţia lui Putin de a reveni în cursa prezidenţială, după expirarea mandatului actualului şef al statului, Dmitri Medvedev, în 2012.
Întreaga punere în scenă a ţinut locul unei clarificări explicite. Putin a defilat prin faţa întrebărilor (unele venite direct din ceea ce s-a numit public) ca şi cum ar fi încercat să răspundă la una singură: indiferent de funcţia pe care o ocupă şi de competenţele specificate în Constituţie, el, desigur - şi nimeni altcineva! - este numărul 1 în Rusia.
Celor ce nu au înţeles, le-a spus, limpede, că mandatul preşedintelui Medvedev se termină în 2012 şi că nu exclude să aspire, din nou, la funcţia supremă în stat.
Liderul de jure de la Kremlin era plecat în Italia, însărcinat cu chestiuni diplomatice şi comerciale, cât timp liderul de facto se adresa direct poporului. O disciplinată diviziune a muncii - în dosul căreia nu se ascunde numai buna guvernare a Rusiei.
Juristul filo-european Medvedev este perceput ca factor modernist, în cercurile de afaceri şi politice din Occident. Pe de altă parte, Medvedev joacă, şi pe teren propriu, un rol cu tentă pozitivă, încercând să-şi apropie o intelighenţie destul de speriată de pornirile dictatoriale ale lui Vladimir Putin.
Care Putin, în schimb, şi-a construit un profil, deşi dezagreat de elite, pe placul marii mase de electori - altfel spus, după chipul şi asemănarea Marii Rusii. Nu se desparte de alura de om sever şi pozează mereu preocupat de problemele oamenilor. Şi ca atare este şi înţeles - popularitatea sa plasându-se mereu la cote ridicate.
Chiar şi într-o perioadă, cum este aceasta, de criză. Sau, poate, mai ales într-o astfel de perioadă. Căci nu guvernul Putin are scoruri bune în sondaje ci personajul creat de Putin din propria-i persoană pentru a corespunde culturii politice ruseşti. Iar astfel de apariţii televizate nu fac decât să întărească imaginea Părintelui Naţiunii.
E limpede, până la urmă, de ce durează câte patru ore.
Autori: Ingo Mannteufel / Cristian Ştefănescu
Redactor:Rodica Binder