Quo Vadis Europa?

”In câte ţări ai trăit?" " In cinci". "Deci ai călătorit mult"? "Aş, de unde. Nu m-am mişcat de pe loc. M-am născut în Ungaria, am crescut în Cehoslovacia, m-am trezit în Ucraina, am devenit apoi cetăţean sovietic pentru ca acum să redevin ucrainean”, răspunde omul, peste capul căruia s-au înlocuit guvernele, s-au modificat frontierele şi s-au schimbat ţările. Consemnând această ”experienţă comună multor cetăţeni ai UE”, Frits Bolkestein îşi inaugurează în paginile ziarului Die Welt tulburătorul eseu despre ”lungul drum spre Europa”, un continent, care, în opinia sa, navighează pe ”un curs periculos, întrucât îmbătrâneşte şi devine tot mai islamic, extinzându-se concomitent spre est”.

Recapitulând eşuatele tentative de unificare statală a continentului, de la imperiul carolingian şi naufragiul rusesc al ambiţiilor napoleonene pînă la catastrofa provocată de Hitler, care s-a folosit de ideea europeană spre a-şi justifica barbaria agresivă ziarul aminteşte de cel mai european dintre state: dubla monarhie austro-ungară. Autorul avertizează că ”Uniunea Europeană trebuie cu orice preţ să evite greşelile fatale comise de multinaţionalul imperiu austriac, care s-a prăbuşit în primul rând din pricina guvernării sale în pofida realităţii”. Administraţia imperială îşi păstrase centralismul, când ar fi fost nevoie de federalizare, ”îşi subminase legitimitatea excluzând populaţia majoritară, slavă şi se extinsese în Balcani fără să e adapteze noilor condiţii”. In ce priveşte UE, ea se târăşte mult în urma SUA. ”Europa nu posedă decât în Marea Britanie două universităţi din categoria primelor 16 din lume”, toate celelalte fiind americane. Apoi ”Europa îmbătrâneşte şi se islamizează progresiv, sub presiunea imigraţionistă a populaţiilor tot mai numeroase din sud şi răsărit”, după cum remarcase la un moment dat şi islamologul american Bernard Lewis, potrivit căruia ”demografia este mama politicii”. In concluzie, ”SUA rămân unica superputere, China devine un gigant economic iar Europa musulmană. Extinderea ei”, recomandă autorul, ”va trebui să se producă precaut şi în paşi mici, prin autolimitare şi concentrarea asupra misiunilor ei centrale, fără să se spere în minuni şi fără să se facă promisiuni grandilocvente”.

Soarta Europei se joacă în Irak şi în genere în lupta globală împotriva terorismului islamic. ”Războiul irakian rămâne evenimentul cheie”, titrează Frankfurter Allgemeine Zeitung, reflectând politica externă a lui Joschka Fischer, pe marginea întrunirii ambasadorilor germani. Marcată de acest conflict, de ceea ce la Berlin se numeşte ”dialogul strategic cu SUA”, de situaţia din Orientul Apropiat şi Mijlociu şi de absenţa reformelor interne din lumea arabă şi musulmană, reuniunea a fost inaugurată de un discurs al şeful diplomaţiei germane care ”i-a depăşit pe funcţionarii din ministerul său”. Fiindcă Fischer ”a conjurat în alocuţiunea sa ceea ce a calificat drept necesitatea unui consens strategic între Germania şi Europa, pe de o parte, şi SUA pe de alta”. Or, relaţiile transatlantice sunt departe de acest consens, iar diplomaţia germană ”pleacă în prezent de la premiza probabilităţii perpetuării neînţelegilor politice externe între noul şi vechiul continent”.

In timp ce ziarele, între care Neue Zuercher Zeitung consemnează pe primele lor pagini atentatul antiaustralian din capitala indoneziană Djakarta, evaluînd prezumtivul fundal islamist al acestui act terorist, ziarul berlinez Die Welt extrage ”lecţia celui de la Beslan”. Ziarul aminteşte de ”indignarea generală provocată acum 2 ani de includerea loviturilor preventive în noua doctrină militară americană; de absenţa unei revolte ca ecou la înglobarea ei în strategia securitară europeană, acum un an; şi de indiferenţa totală din prezent faţă de similarul anunţ al operaţiilor preventive ruseşti”, în reacţie la masacrul terorist de la Beslan. Prevenţia, scrie ziarul, ”e de fapt o legitimă apărare devansată, iar carta ONU o permite, deşi pînă în prezent terorismul nu figura explicit printre obiectivele unor astfel de acţiuni”. In ziar mai citim: ”nici America nici Eruropa nu pot ridica obiecţii, dar Moscovei ar trebui să i se adreseze avertismentul să nu reocupe militar turbulentul ei flanc sudic sub pretextul terorismului”. Autorul avertizează însă totodată şi alianţa NATO, care ”s-a apropiat periculos de ursul din pădure, precum şi SUA, care ”şi-au reluat marele joc în Asia Centrală”. Şi el conchide: ”Din Ucraina şi pînă în Centrul Asiei situaţia dintre Rusia şi occident e primejdios de neclară şi ca atare potenţial extrem de conflictuală, iar teroriştii sunt destul de deştepţi să profite de ea spre a-şi promova strategia de schimbare a lumii prin teamă”.

”Deşi nu se întrevede încă finalul terorismului democraţiile au reuşit să obţină din 2001 încoace succese importante”, scrie Financial Times Deutschland, constatând că atuul cel mai puternic al lumii libere este ”capacitatea ei de a învăţa”. Or, amintind de Abu Ghraib şi de centrul de detenţie american din Guantanamo, ziarul cere occidentului să înţeleagă ”cât de destructivă este, în această luptă, trădarea propriilor principii” liberale. In fine, eleveţianul Neue Zuercher Zeitung se întreabă ”ce fac oare americanii în Irak”, semnalează războiul de uzură din această ţară şi spaţiile ample necontrolate de militarii SUA şi consideră că marea confruntare cu insurgenţii, alcătuiţi din terorişti, adepţi ai regimului lui Saddam şi mercenari se va amâna până după alegerile americane. Alegeri care, deocamdată, potrivit ziarului francez Le Figaro, par să dea câştig de cauză actualului preşedinte Bush, ”pînă la scrutinul de la 2 noiembrie mai fiind însă destul timp pentru challangerul democrat să-şi revină”. Ceea ce nu înseamnă însă, conform aceluiaşi ziar, că politica americană în Orientul Apropiat şi Mijlociu se va schimba odată cu un eventual succes al lui John Kerry.