Quo vadis Orientul Mijlociu?

În anii 70 şi 80 ai veacului trecut mai nimic nu stârnea mânia oficialităţilor israeliene atât de aprig precum proiectatele vânzări de arme americane către Arabia Saudită. Întrucât unele din aceste arme ultramoderne, achiziţionate de la SUA cu petrodolari de autorităţile de la Riad precum şi de prosperele monarhii arabe din Golful Persic, ar fi putut ajunge în arsenalele teroriştilor palestinieni, israelienii îşi făcuseră un obicei din a obiecta masiv împotriva unor asemenea tranzacţii.

Aşa s-a întâmplat de pildă în epoca fostului premier israelian Menahem Begin, unul din cei doi arhitecţi ai păcii încheiate de Egiptul lui Anwar el Sadat cu statul evreu. Aşa s-a întâmplat şi ulterior, când Israelul a făcut uz de întreaga simpatie de care se bucură în Congresul american spre a împiedica alte livrări de arme către Arabia Saudită.

Or, mai nou, după cum reliefa un recent articol apărut în ziarul israelian Jerusalem Post, oficialităţile de la Ierusalim nu se aşteaptă să se opună unei uriaşe afaceri cu arme încheiate de Riad cu SUA, în baza unui acord pe 10 ani, cu un volum de 60 de miliarde de dolari. În baza acestei înţelegeri, Arabia Saudită, ţara din care au provenit marea majoritate a teroriştilor de la 11 septembrie 2001, va achiziţiona din SUA 50 de elicoptere de tip Black Hawk UH-60. Saudiţii vor mai cumpăra de la americani alte 60 de elicoptere de atac de tip Apache Longbow, 84 de avioane militare de tip F-15, simulatoare de zbor, piese de schimb şi piese menite să modernizeze tehnologic arsenalul saudit. La rândul lor, kuweitienii vor ultima generaţie de rachete Patriot, iar Omanul tânjeşte după avioane de luptă de tip 18 F-16.

E vorba, să nu uităm, de nişte ţări arabe care, formal, se află pe picior de război cu statul evreu şi a căror piaţă de arme se află, teoretic cel puţin, la dispoziţia multor extremişti islamişti a căror atitudine belicoasă, antiisraeliană şi antiamericană nu e un secret.

Că statul evreu n-are intenţia să-şi mobilizeze susţinătorii din Congres împotriva acestei uriaşe tranzacţii se explică lesne. Atât Arabia Saudită cât şi emiratele din Golf se tem net mai mult de Iran decât de Israel şi cer mai vehement decât oricine ca occidentul să pună capăt ambiţiilor nucleare ale Teheranului, inclusiv, la nevoie, prin forţa armelor.

La fel de semnificativă e şi schimbarea de atitudine faţă de Ankara. Recent, autorităţilor islamiste turceşti, care cochetează de o bună bucată de vreme cu fundamentaliştii iranieni, li s-a pus în vedere că SUA ar putea sista livrările de arme de care Turcia are nevoie spre a-i combate pe separatiştii kurzi. Potrivit ediţiei de luni a ziarului Financial Times, Turciei i s-a cerut să-şi atenueze ostilitatea faţă de Israel, care a alimentat în Congresul american impresia că nu se mai poate avea încredere în Ankara.

În plus, toate acestea au loc pe fondul unei restructurări de amploare a scenei politice libaneze, care, cu girul Arabiei Saudite, pare să fi trecut din nou sub controlul Siriei. Damascului i s-a solicitat în schimb să-şi instituie autoritatea asupra organizaţiei extremiste şiite Hizbullah, o grupare pro-iraniană sponsorizată şi înarmată de Teheran, care controlează întreaga viaţă politică şi economică din Liban.

În ce măsură toate aceste mişcări şi tranzacţii cu şi fără arme vor promova pacea în regiune, rămâne de văzut. Dată fiind acutizarea riscului bombei atomice iraniene, pacea în zonă e mai departe decât oricând.

Autor: Petre M. Iancu
Redactor: Ovidiu Suciu