Rămas bun, energii fosile!

Tehnica nu este atât de perfecţionată pentru a evita catastrofe de genul celei de pe platforma "Deepwater Horizon". Nu de puţine ori, mediul înconjurător plăteşte un preţ prea mare pentru aurul negru. Prin urmare, energiile regenerabile devin o alternativă viabilă. În practică însă, lumea nu pare pregătită pentru o asemenea schimbare în politica energetică.

Atât dezvoltarea cât şi bunăstarea materială depind mai mult decât oricând de energie. Fără energie, în Europa nu ar fi existat o revoluţie industrială, nici o economie importantă şi nici globalizare. Dar rezervele de energie, atât de necesare lumii moderne, devin tot mai puţine. Până acum sursele fosile - petrol, gaz, cărbuni - erau cheia creşterii economice şi a dezvoltării. Rezervele sunt însă pe sfârşite, clima se schimbă, iar mediul înconjurător este sacrificat în goana după energie.

Situaţia s-ar putea prezenta însă şi altfel, era de părere politicianul social-democrat german Hermann Scheer:"Adevărul despre energie este că: fiecare ţară şi-ar putea asigura necesarul energetic prin energiile regenerabile. Este un efort mare, dar un efort şi o condiţie necesară pentru a asigura în viitor energii în acord cu mediul înconjurător şi în cantităţi îndestulătoare".

Hermann Scheer, decedat la mijlocul lunii octombrie din acest an, a fost politicianul german care a luptat neîncetat atât pe plan intern cât şi internaţional, pentru a decupla lumea şi economia de la energiile convenţionale. Cu puţin timp înainte de dispariţia lui, era publicată lucrarea sa: "Imperativul energetic: 100% acum".

Schimbare de durată

Dar schimbarea energetică nu poate avea loc de azi pe mâine: platformele de extracţie precum cele din Golful Mexic, unde avaria de pe "Deepwater Horizon", din luna aprilie a acestui an, a provocat un dezastru cu dimensiuni încă necunoscute, arată cât de riscantă este dependenţa exclusivă de sursele energetice fosile. Niciodată nu s-a forat atât de adânc, nu s-a cheltuit atât de mult pentru petrol de calitate slabă, ca în prezent.

Între timp însă, multe guverne recunosc necesitatea de a renunţa la ţiţei ca sursă de energie. Pe fundalul discuţiilor despre climă, Uniunea Europeană a decis să reducă emisiile de dioxid de carbon cu 20 de procente, până în 2020.

Germanii se pot lăuda că planurile lor naţionale sunt chiar mai avansate, după cum susţine ministrul federal al mediului, Norbert Röttgen: "Ţinta Germaniei e una realizabilă, în raport cu ce am reuşit până acum: 40 de procente până în 2020. Ţinta este prevăzută în documentele coaliţiei de guvernământ şi constituie conceptul politicii noastre energetice de reducere a emisiilor, tocmai din ambele perspective: pe post de contribuţie la un ţel asumat global, în care vrem să fim credibili, şi ca instrument al modernizării tehnologice, economice".

Röttgen este de părere că reducerea cu 40 de procente până în 2020 ar fi posibilă şi la nivelul Uniunii Europene - iar spaţiul comunitar ar avea chiar de profitat din punct de vedere economic.

Dar una din măsurile, prin care guvernul federal îşi propune să realizeze schimbarea politicii energetice, se loveşte de rezistenţă puternică. Perioada de funcţionare a centralelor nucleare, care, la începutul mileniului, fusese limitată de alianţa de guvernământ social-democrat-ecologistă la 32 de ani - altfel spus, cel mai nou reactor supravieţuia până în 2021 - a fost prelungită acum, cu, în medie, 12 ani. Pentru că, motivează decizia actuala coaliţie de guvernământ conservator-liberală, până atunci trecerea la energiile regenerabile nu ar fi posibilă fără blocaje de livrare.

Energia nucleară nu este o alternativă!

O hotărâre care a stârnit masive proteste în societatea germană. Când, la începutul lunii noiembrie, un nou transport de deşeuri radioactive pornea din Franţa către Germania, zeci de mii de oameni s-au adunat în faţa depozitului provizoriu de la Gorleben, pentru a protesta faţă de politica energetică a guvernului federal.

Pentru majoritatea germanilor, energia nucleară nu este o alternativă: e prea periculoasă, prea nesigură şi prea scumpă pentru contribuabilii care trebuie să susţină costurile pentru depozitarea provizorie a deşeurilor şi să suporte eventualele daune. În Germania nu există un depozit permanent. Iar dezbaterile aprinse privind construirea lui la Gorleben durează de mai bine de 30 de ani.

Cei mai mulţi germani consideră energiile regenerabile, fie solare, eoliene sau hidraulice, mult mai atractive.

Ţări precum Costa Rica sau Maldive lucrează intens la restructurarea energetică, planurile lor fiind să renunţe complet la emisiile de dioxid de carbon în următoarele decade. Până şi gigantul economic China este foarte activ, pe plan intern, atunci când este vorba despre energiile alternative.

Autori: Helle Jeppesen / Alina Kuehnel

Redactor: Robert Schwartz