Răni vii şi supurânde

De rana vie a Europei, şi-anume de persistenţa la putere, în Republica Moldova, a ultimului regim comunist european prea puţini comentatori occidentali au timp să se ocupe. Fiindcă lumea, văzută în ansamblul ei suferă şi de alte răni poate încă mai serioase şi mai dureroase.

Doar analiştii bucureşteni de la Cotidianul şi Evenimentul Zilei atrag atenţia într-un mod cât de cât consistent asupra fermităţii opoziţiei basarabene. Pe fundalul declinului partidului comunist, Evenimentul Zilei, reluat de agenţiile de presă occidentale, se opreşte asupra tentativei lui Voronin de a evita să piardă tot şi de a forţa cu orice preţ obţinerea victoriei. Ziarul atribuie numirea comunistei Zinaida Greceanîi la şefia guvernului de la Chişinău dorinţei regimului de a controla cât mai riguros alegerile, şi relevă riscul ca manipulările şi dezinformările grosolane să ia proporţii gigantice.

In fine analiştii bucureşteni scot în evidenţă necesitatea ca diplomaţia română să convingă UE să intervină în favoarea unei informări oneste a populaţiei, pentru accesul opoziţiei la posturile de radio şi televiziune şi pentru derularea corectă a campaniei electorale, şi nu doar a alegerilor propriu-zise. Fiindcă deznodământul lor se va decide, potrivit Evenimentului zilei, înainte de ziua scrutinului.

În ce priveşte alte răni, mai grave poate, dacă nu mai vechi, ale pământului, le menţionează azi mulţi editorialişti, care amintesc de împlinirea a două decenii de la masacrul comis de regimul comunist chinez în Piaţa Tienanmen asupra studenţilor protestând paşnic pentru libertate şi democraţie.

Edificator e modul în care presa apuseană califică azi crima în masă comisă atunci de guvernanţii comunişti. Pentru Der Standard din Viena, „Tienanmen continuă să fie rana deschisă, dar şi marea victorie a partidului” care, "aflat de 6 decenii la timona Chinei, vrea să continue să cârmească ţara. Conducerea ei a transformat revolta de odinioară a studenţilor în furie consumistă, lovind decisiv în disidenţă prin materialism capitalist al cărui primat a fost înfăşurat în faldurile unei mantii socialiste". Deşi sistemul funcţionează, preţul acestei metamorfoze este scump. "Au rezultat din ea nihilismul, atitudinea cinică a chinezilor faţă de clasa lor politică precum şi tendinţa defulării conflictelor interne în excese naţionaliste”.

Pentru El Pais de la Madrid China rămâne "gaura neagră a drepturilor omului", în ciuda tuturor progreselor ei economice şi comerciale.

Iar Salzburger Nachrichten pune degetul pe rană scriind că Tienanmen reprezintă „ruşinea Chinei” şi „trauma unui regim” care, "după ce a deschis focul asupra propriului popor" şi "i-a pierdut încrederea...continuă să se teamă de el”, făcând tot ce-i stă în puteri să oblitereze memoria băii de sânge iscate de tancurile armatei în 1989.

Or, "tabuizarea crimei" li se pare liderilor din Beijing cu atât mai necesară, cu cât „reevaluarea critică a evenimentelor ar putea constitui semnalul declanşator al reformelor politice de felul celor începute în Ungaria prin reconsiderarea revoltei din 1956”.

În răstimp, în China, după cum constată analiştii, nu se mişcă politic mai nimic. Întrucât însă un sistem performant presupune deschidere şi liberalizare, iar regimul comunist nu e bătut în cuie, TAZ de la Berlin întrezăreşte dispariţia sa într-o bună zi.

În ce priveşte lista rănilor ce sângerează, ea poate continua. Britanicii asistă la prăbuşirea în ritm alert a stângii laburiste.

Germanii se întreabă ce pericole implică asaltul diverselor concerne ameninţate de faliment asupra ofertei ajutoarelor de stat.

Iar musulmanii şi arabii, ce bunătăţi le va aduce oare discursul lui Obama privind ameliorarea relaţiei lor cu occidentul. În context, nu puţini comentatori avertizează, precum olandezul Trouw, faţă de orice iluzii, dat fiind că în Egipt, de pildă, o majoritate zdrobitoare continuă să-i deteste pe americani. În ciuda lui Barack Hussein Obama, a cărui descendenţă musulmană, trecută adesea sub tăcere în timpul campaniei lui electorale, o menţionează tot mai insistent observatorii.

Concomitent, purtătorii de cuvânt ai stângii europene îi cer imperativ preşedintelui american să-şi dovedească "bunele intenţii" exercitând presiuni cât mai puternice asupra aliatului israelian al SUA.

Autor: Petre M. Iancu
Redactor: Medana Weident