Răul cel mai mic?

Alegerile americane sunt, e-adevărat, foarte complicate. Cele preliminare nu fac excepţie. Totuşi o serie de concluzii se pot trage încă de pe acum.

La democraţi, pe moment, s-a impus în Nevada Hillary Clinton, dar în Carolina de sud s-ar putea să câştige rivalul ei de culoare, Barak Obama, preferat de mulţi afroamericani.

La republicani, Carolina de Sud i-a dat cîştig de cauză veteranului războiului din Vietnam, John McCain, câştigător la mustaţă în faţa predicatorului baptist Mike Huckabee – ceea ce nu e de colo, dat fiind faptul că statul South-Carolina est plin de neoprotestanţi devotaţi cu trup şi suflet religiei creştine.

In schimb, în relativ depopulata Nevadă, un satelit al Californiei devenit paradis al jocurilor de noroc, s-a impus, la republicani, mormonul Mitt Romney.

Cum se traduc oare aceste victorii parţiale pentru candidaţia la preşedinţia SUA, şi deci la funcţia înzestrată cu cea mai mare putere în lumea noastră globalizată, în care alegerile au încetat de mult să fie o problemă pur americană şi ne privesc în mod direct pe toţi?

Dincolo de afilierile religioase diverse, cursa pentru preşedinţie rămâne deschisă. Dar dacă scrutinul preliminar din Nevada nu e foarte important decît din unghiul triumfului doamnei Clinton la electoratul hispanic, ostil în bună măsură celui afroamerican, cel din Carolina de Sud ar putea fi un test decisiv pentru victoria în bătălia pentru Casa Albă.

Succesul repurtat aici de republicanul John McCain e cu atît mai spectaculos şi deţine o pondere cu atât mai mare, cu cât veteranul senator a devansat rivali net mai tineri şi, la prima vedere, mai atrăgători.

Ce-i drept, competiţia la republicani e departe de a se fi încheiat, chiar dacă şansele fostului primar newyorkez, Rudolf Giuliani, scad văzînd cu ochii, iar Mike Huckabbee şi Mitt Romney, care par hotărîţi să lupte până la capăt pentru a-şi fructifica şansele, nu s-au arătat nici ei, până acum, în stare să mobilizeze decisiv masele de oameni.

În aceste condţii, victoria lui McCain în South Carolina pare a semnaliza dorinţa de stabilitate a multor americani, dorinţă vădit exarcebată de confruntarea lor actuală cu riscul major al unei recesiuni.

Aceiaşi dorinţă de stabilitate, cuplată cu impresia de experienţă pe care o degajă, ar putea să-i dea cîştig de cauză în cele din urmă şi lui Hillary Clinton, într-o competiţie democrată care şi-a cristalizat încă de pe acum principalii pretendenţi la tron: soţia fostului preşedinte american, pe de o parte, iar pe de alta energicul, dar nu întru totul credibilul june Barak Obama – primul candidat american de culoare cu şanse reale de a accede la fotoliul prezidenţial american.

Marele examen de dinaintea scrutinului propriu-zis îl vor da candidaţii pe 5 februarie în faimoasa Supertuesday, vestita zi de marţi, în care au loc alegerile preliminare din multe state federale americane.

Iar în condiţiile actuale, marcate de acuta lipsă a unei soluţii evidente, e probabil ca atât la conservatorii republicani, cât şi la stânga democrată să treacă de acest mare examen cu bine tocmai candidaţii resimţiţi de majoritatea amricanilor drept răul cel mai mic.