1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Război politic la Ministerul de Război

Cristian Ştefănescu8 august 2006

Nimeni nu ştie cum a ajuns tocmai Teodor Atanasiu ministrul al Apărării în România. Evident, a avut suport politic. Dar de aici şi până la a-i încredinţa comanda civilă a armatei drumul este lung. Atanasiu a fost, mai degrabă, subiect de taclale mondene. În miezul dezbaterilor fundamentale este, de regulă, absent. Chiar şi atunci când le provoacă.

https://p.dw.com/p/B2yh

Fost preşedinte al Consiliului Judeţean Alba, între alegerile locale din 2004 şi instalarea noului guvern rezultat în urma scrutinului parlamentar din acelaşi an, Teodor Atanasiu a absolvit Facultatea de Mecanică la Cluj şi a fost prins de revoluţie ca inginer la Uzinele din Cugir, unul dintre nodurile industriei româneşti de armament. La aceasta se rezumă legătura dintre ministru şi Apărarea Naţională. Restul ţine de algoritmul de distribuire a posturilor ministeriale între filialele Partidului Naţional-Liberal.

Cam atât despre antecedente. Prezentul îl plasează pe o orbită inedită. Luna trecută, înainte de a pleca în concediu, ministrul Atanasiu a lansat o bombă militar-politică: România îşi retrage trupele din Irak. A urmat un mic tsunami în sânul Alianţei D.A., oamenii preşedintelui Traian Băsescu (plecat, culmea, tocmai la Washington) defilând cu afirmaţia şefului statului cum că o asemenea iniţiativă, susţinută de o bună parte din liderii Partidului Naţional-Liberal, este un puci anti-România. După o rundă de ciorovăieli de mezalianţă (cu nefericitul derapaj în politic a unei chestiuni ce ţine de securitatea naţională – anume, strategia Armatei române) s-a ajuns, într-un final, la o vagă urmă de argumentaţie. Revenit la post după un sejur cu soţia la Cannes, Atanasiu a invocat motive financiare. Ieri a adus motivaţia supremă: soldaţii americani din Irak fac glume pe seama logisticii colegilor lor români, pariind în fiecare dimineaţă pe numărul de înmatriculare ale ARO-ului care nu va porni la cheie.

Drept e că bugetul armatei este departe de necesităţi. Dar de aici şi până la gestul lui Atanasiu este un pas imens. O asemenea decizie se ia în forurile abilitate şi în urma unor consultări adecvate între instituţiile responsabile. Aici nu este vorba numai despre nişte fonduri insuficiente ci şi despre angajamente asumate la nivel internaţional de România. Sigur că tendinţa europeană este de a părăsi minatul teren irakian. Dar fiecare gest trebuie cântărit prin prisma tuturor efectelor sale. Atanasiu a dat dovadă de lipsă de tact şi de vaste lacune diplomatice. Şi nu ar fi prima oară când gafează.

Ieri, la Arad, Atanasiu a vorbit despre modul în care vede domnia sa administrarea resurselor de care Ministerul Apărării dispune. Intenţionează să dubleze salariile soldaţilor (dat fiind că din 2007 nu vor mai exista recruţi), să construiască orăşele pentru militari (după modelul bazelor americane) şi să obţină acordul pentru reorintarea fondurilor de la prezenţa în misiuni externe la modernizarea arsenalului, în vederea interoperabilităţii ân cadrul Alianţei Nord-Atlantice. Până atunci, însă, o altă Alianţă trebuie să dea dovada interoperabililtăţii segmentelor ce o compun.