Războiul caricaturilor - preludiul unui război între Orient şi Occident ?

La acest început de săptămînă presa occidentală analizează fenomenul, încercînd cristalizarea cîtorva concluzii. La o privire mai atentă se poate observa că furia credincioşilor este cu atît mai mare cu cît ea este aţîţată de dictatori păgîni.Devastarea ambasadelor scandinave din Damasc într-un stat poliţienesc de felul Siriei este inimaginabilă fără consimţămîntul tacit sau manipularea din culise de către regim a acţiunilor violente scrie WIESBADENER KURIER. Ipoteza foarte plauzibilă a manipulării din culise a violenţelor pare convingătoare şi pentru comentatorul ce-şi publică opinia în ABENDZEITUNG , ziarul münchenez întrevăzînd şi eventualitatea provocării cu bună ştiinţă de către forţe aşa zis oculte, de teapa partidului Baath sau a islamiştilor ce vor să-şi croiască drumul la putere, a unui autentic război al culturilor.Tabloul acestor mulţimi fanatizate, manipulate din culise în numele unei religii, instrumentalizate politic, trebuie să ne releve o dată în plus nepreţuita valoare a libertăţii de opinie şi a libertăţii presei de care ne bucurăm aici în apus dar şi importanţa responsabilităţii faţă de modul în care ne folosim de aceste fundamente ale democraţiei scrie LANDESZEITUNG. Din Elveţia BASLER ZEITUNG dă de înţeles că invocarea libertăţii presei în explicarea unor puternice reacţii visceral - emoţionale ca cele declanşate de caricaturile lui Mahomed – este insuficientă.In realitate, furia mulţimii este explozia la scînteia unor caricaturi , a acumulării nemulţumirii , umilinţelor, frustrărilor şi înfrîngerilor , un amalgam în care s-au „legat” războiul din Irak, de procesul lui Saddam-Hussein , de victoria organizaţiei islamist - radicale Hamas în ţinuturile palestiniene.Dar oricît de multă înţelegere am avea faţă de lezarea sentimentelor musulmanilor credincioşi , violenţa manifestărilor din unele ţări islamice este grotescă constată KURIER. Iar scenele petrecute la Damasc, Beirut sau aiurea nu au voie să ne îndepărteze de la principiile de bază ale civilizaţiei noastre scrie NEUE ZÜRCHER ZEITUNG , menţionînd că islamul nu a trecut prin procesul istoric al raţionalismului şi iluminismului, proces care face imposibilă cenzura sau urmăriea penală ori chiar sancţionarea pe loc a celor care lezează valorile religioase chiar dacă această „îndrăzneală” este grosolană şi lipsită de gust. Iar de la Berlin, TAZ face o recomandare de care ne vine greu să credem că presa va ţine cont. O citez totuşi: „Date fiind protestele violente care escaladează în multe ţări islamice şi al căror stadiu paroxistic nu pare încă a fi fost atins, nu ne rămîne decît să facem un apel la temperanţă. Propunerea noastră : să facem şi trei paşi înapoi, să tragem adînc aer în piept, să renunţăm vreme de trei zile să mai provocăm sau alimentăm disputele, pur şi simplu să tăcem chiar dacă ne vine foarte greu să o facem. După această pauză, ne vom confrunta din nou cu întreaga chestiune, dar o vom face cu mai puţină emoţie şi înverşunare”.

Aceasta şi fiindcă odatü lucrurile privite la rece , religia nu este decît un pretext pentru o înfruntare ideologică, scrie LE FIGARO, relevînd că ideologii islamişti urmează nu atît sfaturile profetului cît reţetele unui von Clausewitz, Lenin, Hitler şi Mao. Iar Angela Merkel, scrie ziarul francez, a înţeles imediat acest lucru : islamiştii radicali doresc să distrugă valorile liberalismului şi concepţiile emancipate despre fericire care deţin pentru elitele arabe şi pentru mulţi musulmani o irezistibilă forţă de atracţie.

Oricum o cotitură a survenit în tipologia discursurilor politice avînd ca temă problemele grave ale actualităţii cum ar fi şi progrmaul nuclear iranian.Liderii politici europeni au început şi ei să spună lucrurilor pe nume, în primul rînd Angela Merkel care la conferinţa pentru politica de securitate de la München a comparat, între altele, regimul mullahilor cu naţional-socialismul german din perioada dictaturii lui Hitler.A făcut-o - scrie DIE WELT - vrînd să tragă învăţămintele de rigoare din aşa numitul appeasement cu care restul Europei a întîmpinat ascensiunea naziştilor la putere.Si nimeni să nu-şi închipuie, scrie marele ziar german, că Angela Merkel a procedat aşa dintr-o simplă toană sau pentru a fi pe placul publicului conferirnţei, dominat de americani.

Spre deosebire de predecesorii ei, cancelara germană urmează o logică pe care nu numai că o ia în serios dar într-o bună zi o şi înfăptuieşte.

THÜRINGER ALLGEMEINE nu întrevede în intransigenţa cu care Angela Merkel abordează chestiunea o pledoarie pentru o soluţie militară sau anunţul vreunei participări germane la vreo intervenţie ci pur şi simplu un avertisment adresat Teheranului să nu întindă prea mult coarda.Iranul trebuie să realizeze că în cele din urmă va rămîne fără parteneri şi prieteni dacă nu-şi va schimba atitudinea - scrie NEPSZABADSZAG în timp ce EL PAIS speră încă cu optimism într-o soluţie diplomatică a litigiului dosarului nuclear iranian.