Războiul de Yom Kippur şi pacea din Orientul Apropiat

În Israel este cea mai importantă sărbătoare: Yom Kippur - ziua ispăşirii şi a postului negru. Circulaţia rutieră amorţeşte, radioul şi televiziunea amuţesc iar cei care sunt cât de cât reliogioşi nu mănâncă şi nu beau nimic. În sinagogi se adună mai mulţi credincioşi, care se roagă pentru iertarea marilor şi micilor păcate din ultimii ani.

La fel se întâmpla şi în 1973. În după amiaza zilei de 5 octombrie, ţara se scufunda în izolare. Punctele de trecere spre teritoriile palestiniene erau închise. În ziua de Yom Kippur, pe 6 octombrie, aveau să se întâmple lucruri ciudate. Într-o mică localitate arabă, oamenii încep să strige "Kharb, Kharb - Război, Război" şi doar câteva minute mai târziu un jurnalist francez sună din vestul Ierusalimului mirat de apariţia bruscă a mai multor automobile pe străzile pustii ale oraşului. Ceva nu era în regulă. Imediat îşi relua emisia şi postul public de radio. Acum era clar că ceva se întâmpla. Începe cel de-al patrulea Război din Orientul Apropiat, numit Războiul de Yom Kippur, de Ramadan sau Războiul din Octombrie.

Atacuri paralele

Israelul era luat cu asalt de trupele egiptene şi siriene, care atacau în paralel, exact la ora 14. Unii foloseau Înălţimile Golan, alţii îşi asigurau accesul prin Canalul Suez. Cinci divizii egiptene cu 70.000 de soldaţi traversau Canalul prin mai multe puncte şi îi învingeau fără probleme pe cei 500 de militari israelieni aflaţi pe aşa numita Bar-Lev linie, la est de canal. Până la sosirea întăririlor, egiptenii îşi extindeau prezenţa şi recâştigau o parte din peninsula Sinai, pierdută în Războiul de şase zile cu Israelul din 1967.

Pe Înălţimile Golan, câştigate tot în 1967 de Israel, Siria începea atacul aerian şi de artilerie. La puţin timp accesul era forţat de 1400 de tancuri, urmate de alte divizii de blindate. Şi aici israelienii erau luaţi prin surpindere, înregistrau pierderi masive şi erau nevoiţi să evecueze coloniile ridicate după 1967.

Luptă de eliberare

Vice-ministrul de externe sirian, Abdul Ghani Rafii anunţa: "Luptăm pentru a ne elibera teritoriile arabe ocupate. Luptăm pentru o soluţie dreaptă pentru poporul palestinian, care trebuie să decidă singur".

Israelul era pe punctul de a pierde complet controlul asupra Înălţimilor Golan. De abia în a treia zi a războiului apărarea a funcţionat. Teritoriul era recâştigat în două zile, luptele se mutau dincolo de graniţe, în Siria. Israelienii reuşesc să ajungă la Sasa, circa 40 de kilometri distanţă de Damasc. Pe frontul egiptean, militarii israeliani treceau ei înşişi Canalul şi cucereau teritorii până în linia de legătură între Suez şi Cairo.

Războiul a durat mai mult decât toate coflictele armate anterioare din zonă. Marile Puteri au livrat arme părţilor beligerante şi de abia la 21-22 octombrie Naţiunile Unite au reuşit să lanseze un apel de încetare a focului.

La 24 octombrie luptele au începtat. Egiptul pierduse 15.000 de oameni, Siria 3000, iar Israelul 2656.

În timp ce israelienii caută responsabili pentru dezastrul tactic, mari politicieni, precum Golda Meir şi Moshe Dayan demisionau.

În mod ciudat, conflictul izbucnit în ziua de Yom Kypur a anului 1973 a deschis poarta negocierilor de pace. Dar liniştea nu domneşte nici acum în Orientul Apropiat.