Războiul electoral se înteţeşte

În rastimp opozitia democrat-liberala si a exprimat intentia de a riposta guvernului printr-o motiune de cenzura si prin actionarea in judecata a premierului. Petre Iancu analizeaza ultimele miscari pe esichierul politic si economic romanesc.

Economia a devenit in Romania ostateca unei politici din ce in ce mai iresponsabile. Ludovic Orban, Primul demnitar PNL, care a explicat marti presei planurile partidului sau, si implicit pe ale premierului Tariceanu n-a făcut economie nici de laude de sine nici de acuze la adresa tuturor celorlalte institutii, partide si personalitati politic relevante. Ca si propriul sau sef, Orban a prezentat decizia unei mari parti a guvernului PNL-UDMR de a bloca marirea cu 50 la suta a salariilor profesorilor ca dovada ca liberalii ar fi ramas unica instanta responsabila. Aparent chiar asa par sa stea lucrurile, devreme ce ratingul de tara scade si Romania neogiciaza un imprumut cu FMI. Atrage insa atentia modul in care Orban si-a impachetat discursul. Demnitarul PNL a lansat invinuiri in tromba atat impotriva presedintelui si a PDL, cat si a aliatilor pesedisti din parlament cu sprijinul caruia a rezistat pana azi guvernul minoritar al sefului sau de partid.

Acuzele de deraiere electorala s-au imbulzit la gura demnitarului penelist, de parca executivul format dupa iesirea PD de la guvernare n-ar fi jucat cu virf si indesat cartea populista. De pilda in demersul maririi pensiilor, menit sa asigure victoria PNL in alegerile locale. Nici forul legislativ n-a scapat de un verdict neiertator din partea lui Orban. Asta, de parca nu acestui parlament cu o majoritate prea putin democratica i-ar fi datorat guvernul supravietuirea precara, si un set de hotarari dubioase, invalidate de electorat, precum actiunea esuata de suspendare a presedintelui Basescu din mai 2007. In orice democratie normala, guvernul ar fi fost inca de atunci obligat moralmente sa demisioneze. Or, guvernul staruie in continuare sä ia decizii de natura sa angajeze tara mult peste mandatul actualului executiv. Nu mai e vorba, acum, fireste, de a se mima grija pentru democratie si statul de drept spre a se emascula cu atat mai radical reformele in justitie, ori de a se reduce la absurd cele mai timide ofensive anti-coruptie. Mai nou se joaca piesa grijii fata de economie.

Sau, dixit Basescu, fata de reforma care ar trebui sa insoteasca majorarile de lefuri intru promovarea „prioritatilor intregii populatii“, invatamintul si sanatatea, pentru care ar fi destui bani daca nu s-ar risipi pe clientele. Populiste sunt pana la urma toate aceste luari de pozitie. In fond nu e vorba decat de jocuri tactice menite sa puna in dificultate adversarii politici. In timp ce pe Ludovic Orban pare sa-l fi lasat memoria, premierul Tariceanu, fata in fata cu inexorabilul sau final de mandat, a ales fuga inainte, vrea sa intre in istorie in postura unui lider lucid si dezinteresat, daca nu cumva sa castige batalia decisiva pentru voturi printr-o ultima lovitura de imagine. Ca si cum apropierea scrutinului si iminentul verdict al urnelor in primul vot uninominal ar justifica ceea ce in limbaj de sfirsit de conflagratie mondiala seful propagandei naziste numea razboiul total, toata lumea a inceput in Romania elctorala sa traga in toata lumea. De atita artilerie grea nu mai e loc fireste de ratiune economica, Bucurestiul fiind acum la cheremul zeitei alegerilor.