Războiul nu aduce nimănui nimic, nici măcar aparenţilor biruitori

Vizita Papei Benedikt al XVI-lea în Germania se datorează mai ales dorinţei sale de a revedea locurile care i-au marcat viaţa. În acelaşi timp, a continuat Suvernaul Pontif, pentru un Papă orice călătorie este întotdeauna şi o vizită pastorală, menită să promoveze cooperarea între popoare, căutarea căilor de reconciliere şi asigurarea păcii. Promovează aşadar învăţătura creştină, care în Germania, ca şi în Occident, este trăită de oameni din ce în ce mai puţini. Această evoluţie este determinată, în opinia capului Bisericii Romano-Catolice de următorii factori: „ În lumea apuseană asistăm la o ofensivă deosebit de puternică a iluminismului sau laicităţii - cum doriţi s-o numiţi. Păstrarea credinţei a devenit dificilă fiindcă lumea în care trăim este făcută de oameni şi Dumnezeu nu-şi mai are locul nemijlocit în ea. Oamenii şi-au reconstruit lumea pentru ei înşişi şi a devenit dificil să-L regăsim pe Creator în ea.”

Concomitent însă, Benedikt al XVI-lea a constatat şi un curent contrar: Religie - da, Credinţă - nu. Aşa cel puţin percepe el starea de spirit a lumii apusene. Motivul este, în opinia lui Benedikt al XVI-lea, acela că astăzi a devenit lesne posibil contactul cu diverse alte culturi, având o componentă religioasă puternică. Suveranul Pontif a explicat: „ Occidentul este astăzi marcat de alte culturi cu o componentă religioasă originară puternică, culturi care sunt de-a dreptul speriate de răceala faţă de Dumnezeu instalată în vest. Această prezenţă a sfinţeniei în celelalte culturi influenţează la rândul ei Occidentul. Apoi, şi oamenii din Germania şi Occident îşi pun întrebările fundamentale ale omenirii, aflându-se în căutarea unor lucruri mai înalte.”

Biserica are astăzi, în opinia Papei, o nouă misiune - aceea de a stimula pozitiv relaţiile dintre diferitele religii şi culturi. În contrapartidă, ea cere lumii secularizate să nu privească Credinţa Creştină ca pe o frână în calea dialogului cu restul lumii, ci ca pe o punte de legătură. „Ideea”, a spus Papa, „că o cultură pur raţională s-ar putea împăca mai lesne cu celelalte religii din cauza caracterului ei tolerant este greşită. Unei astfel de culturi îi lipseşte componenta religioasă, adică tocmai organul care face posibil dialogul cu celelalte religii. De aceea, trebuie să demonstrăm, vrem să demonstrăm, că, tocmai pentru noua interculturalitate în care trăim, pura raţiune desprinsă de Dumnezeu nu mai ajunge, că este nevoie de o nouă raţionalitate, care Îl postează pe Dumnezeu în unitate cu raţiunea.”

Acesta este, de altfel, mesajul central al Papei Benedikt al XVI-lea: Credinţa şi raţiunea se împacă una cu cealaltă. În plus, Biserica lui Hristos are datoria de se opune constructiv spiritului epocii.

Evenimentele politice actuale au fost abordate numai marginal în cursul întâlnirii de la Castel Gandolfo. Întrebat cu privire la situaţia din Orientul Apropiat, Suvernaul Pontif a amintit că Sfântul Scaun nu dispune de mijloace politice şi a lansat următorul apel: „ Războiul este pentru toţi cea mai proastă soluţie. Războiul nu aduce nimănui nimic, nici măcar aparenţilor învingători. Noi, în Europa, am învăţat prea bine această lecţie după cele două războaie mondiale. Ceea ce ne trebuie tuturora este pacea.”