Rammstein - flăcări, sadomasochism, scandal

Din 1994 încoace, anul înfiinţării trupei, nu a trecut turneu şi nu a fost lansat album fără să se vorbească despre fenomenul Rammstein. Să fi fost numele formaţiei inspirat din catastrofa aviatică din 1988, de la baza militară americană Ramstein? Cum se explică imaginile din videoclipul "Stripped"? Sunt membri ei neonazişti? Sau e doar o formaţie rock neînţeleasă de ziarişti?

"Nu ne place să ne inspirăm de la alţii. Dorim să fim originali. Indienii au o vorbă care mie îmi place mult: când calci pe urmele altora, nu laşi urme", mărturiseşte chitaristul Paul Landers.

Cu peste 15 milioane de albume vândute, în întreaga lume, şi mai mult de trei sute de premii internaţionale primite, Rammstein a devenit cel mai bun produs de export al industriei muzicale din Germania. Paul Landers îşi aminteşte de debutul lor în lumea rock-ului german: "Am vrut să evoluăm pe scenă ca şi cum Germania ar fi o ţară ca oricare alta. Dar a trebuit să acceptăm faptul că nu e aşa. Războiul şi perioada aceea sinistră au existat", spune Paul.

Pentru cooptarea unui regizor sub îndrumarea căruia să fie realizat primul lor videoclip, cei şase muzicieni au trimis scrisori către toţi producătorii de film cunoscuţi. Trupa a devenit celebră datorită peliculei "Lost Highway" a lui David Lynch, dar nu Lynch a fost cel care i-a ajutat cu primul videoclip. Imaginile care însoţeau melodia "Heirate mich" conţineau scene de sex violent.

"Versuri normale, romantice"

Încă de la început, trupa a refuzat să-şi motiveze conceptul artistic: flăcări, sânge şi violenţă, asasinate, incest şi sadomasochism. La fiecare apariţie publică a celor de la Rammstein, pudibonzii şi-au pus mâinile în cap. Nu a existat album fără critici negative în presă. Muzica şi spectacolele Rammstein au rămas însă la fel de provocatoare.

În 2006, trupa a inclus în spectacolele de scenă şi ca videoclip povestea canibalului din Rothenburg. Deghizat în bucătar, vocalul Till Lindemann îl "prepara" într-un cazan uriaş pe Flake. Deasupra scenei trona un cuţit de dimensiuni mari. "Flake" (Christian Lorenz) nu înţelege de ce unii detestă muzica trupei Rammstein:

"Sunt texte absolut normale, romantice. Pe lângă lucrurile oribile pe care adolescenţii le-au văzut deja la televizor, noi părem inofensivi. Trebuie numai să urmăreşti anumite emisiuni şi ai să vezi că mai brutal de atât nu există."

Peste hotare Rammstein trece drept cea mai cunoscută trupă din Germania. Deşi aproape toate versurile sunt în limba germană, fanii japonezi le-au învăţat pe de rost. La concertele din America Latină stadioanele sunt arhipline, iar rockerii americani îi iubesc pe "Rammsteen".

Reclamă fără voie

În privinţa presei germane, trupa şi-a învăţat lecţia: Rammstein nu acordă niciun interviu. Singurul lucru care i s-ar putea reproşa ar fi rigiditatea compoziţiilor, pe care o admite şi bateristul Christopher Schneider. Într-adevăr, chitara sună mereu la fel, iar anumite pasaje pe keyboard se repetă în cazul mai multor piese, dar lucrul acesta nu deranjează pe nimeni - spune Schneider.

Autoritatea de supraveghere a audio-vizualului a verificat ultimul album Rammstein (2009). Nemulţumit de fotografiile de pe copertă şi de mesajul anumitor versuri ("Ich tu dir weh"), ministrul familiei de la acea vreme, Ursula von der Leyen, a înaintat personal o plângere.

Dar acţiunea oficialului german a fost departe de a-i ştirbi trupei popularitatea. Rammstein s-a bucurat din plin de reclamă gratuită.

Autori: Uli José Anders, Claudia Ştefan
Redactor: Petre M. Iancu