Raportul PNA şi tipologia marelui corupt

Parchetul National Anticorupţie a cerut recent mai mulţi bani de la buget şi un spaţiu mai larg de manevră. Şeful PNA s-a plîns că uneori nu are destulă independenţă de acţiune şi alteori că nu poate ajunge la informaţiile folositoare. De altfel acest lucru este menţionat şi în raport. Parchetul, se spune în raport, nu poate descoperi mereu faptele de corupţie din cauza caracterului ei insidios. E, probabil, un fel de a spune că sînt antrenate foarte multe complicităţi.

Cu toate acestea PNA s-a purtat contradictoriu. Pe de o parte se plînge că nu are mijloace de a aduna informaţiile utile, dar pe de alta ignoră sutele şi miile de dezvăluiri din presă şi respinge toate sesizările venite din partea Opoziţiei. În opinia PNA partidul care face sesizări la Parchet exercită un soi de presiune politică. Or, este de la sine înţeles că în materie de corupţie sesizările nu pot veni decît din presa independentă şi de la opozitie, întrucît ziariştii şi opozanţii nu deţin funcţii în administraţie.

Îndoielnic este şi conţinutul sau măcar o parte a raportului prezentat Parlamentului. Aici autorul face o tipologie a coruptului, enumerînd trăsăturile sale. Astfel procurorul care a redactat raportul pretinde că “marele corupt este de naţionalitate română, că locuieşte în mediul urban, că este un personaj model integrat în societate, încît nimeni nu-l poate bănui că ar fi în stare să corupă sau să se lase corupt".

Raportul PNA dă impresia că nu are ce spune şi că umple, de aceea, paginile cu platitudini. Este de la sine înţeles că marele corupt trăieşte la oraş şi că este integrat în societate. Altfel nici nu s-ar vorbi despre el. Este, iarăşi, dinainte ştiut că marele corupt deţine înalte funcţii în stat, pentru că altfel nu ar fi mare. Este din nou de la sine înţeles că marele corupt se bucură de prestigiu în societate, pentru că altfel nu ar avea putere de decizie şi nu ar avea ce să dea în schimbul mitei care i se oferă. PNA deşi a fost înfiinţat ca să combată corupţia pare să nu ştie nici astăzi că toate trăsăturile enumerate sînt conţinute în chiar noţiunea de corupţie. În sfîrşit faptul că în tipologia creată de raport se precizează cu inocenţă că marele corupt este de naţionalitate română arată că procurorii din PNA par să nu ştie bine cu ce se ocupă. Dacă presupusul corupt nu ar fi de naţionalitate română nici nu ar intra în competenţa acestui Parchet, măcar pentru faptul că un cetăţean străin nu poate ocupa deocamdată demnităţi în statul român şi nici funcţii administrative de rangul al doilea.

Raportul dă impresia că încearcă să ascundă faptul că ţintele PNA trebuie, prin definiţie căutate nu aiurea, ci la Prefecturi, Consilii Judeţene, Guvern şi Parlament. De restul se ocupă parchetele obişnuite. În plus cu preocuparea sa pentru generalităţi sociologice raportul PNA nu face decît să sporească neîncrederea în capacităţile sale.