Reacţii româneşti la succesul Bulgariei

Comisia Europeană şi Sofia au acceptat o clauză care permite Uniunii Europene să amîne cu un an aderarea Bulgariei dacă nu îşi îndeplineşte integral angajamentele. Şeful diplomaţiei române a declarat că, în ceea ce privşete România, nu ar accepta cu uşurinţă o astfel de condiţionare. Poziţia lui Mircea Geoană surprinde pentru că ea dă de înţeles că România stă mai bine la capitolul pregătiri şi că va negocia de pe poziţii mai tari decît Bulgaria. În realitate lucrurile stau exact invers. România are o poziţie mai slabă şi nu are nici un argument pentru a se opune unor condiţionări, fie ele şi severe. România mai are de închis 6 capitole dintre care unele extrem de dificile cum este capitolul referitor la concurenţă, cu relevanţă pentru statutul de economie de piaţă şi capitolul referitor la justiţie şi administraţie.

De altfel Comisarul însărcinat cu extinderea, Günther Verheugen a dat de înţeles că această clauză impusă Bulgariei este doar începutul, Comisia urmînd să propună şi României o condiţie asemănătoare. Despre introducerea unei monitorizări mai stricte a evoluţiei celor două ţări candidate se vorbeşte la Bruxelles de mai multă vreme. Atîta numai că autorităţile de la Bucureşti, deşi prevenite, s-au făcut că nu înţeleg despre ce este vorba. Din nefericire pentru publicul românesc interesat de soarta negocierilor, autorităţile sînt înclinate să privească realitatea printr-o lentilă politică. Guvernul şi PSD au acum ca prioritate cîştigarea alegerilor, fiind de aceea tentate să prezinte negocierile cu UE în lumina cea mai favorabilă. Probabil că acesta este şi motivul pentru care un ministru de externe foarte avizat de altminteri a făcut declaraţia amintită mai înainte.

De fapt declaraţia lui Mircea Geoană ar trebui întoarsă pe dos. România nu doar că nu va putea refuza sau negocia clauza, dar va fi chiar în beneficiul ei să o accepte. Doar acceptînd o astfel de clauză, România poate spera să primească acceptul Comisiei de a încheia negocierile. România şi Bulgaria nu sînt acum suficient de pregătite şi de aceea Uniunea Europeană simte nevoia unui instrument prin care să poate exercita presiuni asupra ţărilor candidate şi după încheierea negocierilor. Clauza de prudenţialitate acceptată de Bulgaria nu este o formă de umilire a ţărilor candidate, ci, de fapt, un semn de bunăvoinţă din partea Comisiei de la Bruxelles.