Realităţi româneşti, o nuntă ca-n basme şi o ameninţare catastrofală

Clubul român de presă critică masiv presiunile politice exercitate asupra SRTVR şi solicită schimbarea cadrului legal în care funcţionează televiziunea română. Iar în timp ce Consiliul de Onoare al Clubului Român de Presă face un gest salutar, condamnând lezarea breslei jurnaliştilor prin acuzele fără acoperire proferate către şeful SRI Radu Timofte la adresa unor prezumtivi spioni anonimi printre ziariştii români, soarta mediilor româneşti continuă să se afle şi în atenţia unor analişti străini de marcă.

Excelentul cunoscător al realităţilor româneşti care este Tom Gallagher, autorul “Furtului unei naţiuni – cartea poate cea mai riguros informată despre postcomunismul rpmânesc - a publicat în Transitions Online un articol intitulat "Amuţirea presei". Autorul abordează dificultăţile confruntând programul de reforme al preşedintelui Băsescu în tentativa lui de a sparge puterea enormă a PSD – formaţiunea succesoare a PCR. "Bătălia", scrie profesorul şi politiologul britanic, "se dă pentru viitorul parlamentului, necontrolat suficient de alianţă, al serviciilor secrete şi al firmelor recent privatizate, aflate toate sub influenţă pesedistă. O luptă acerbă s-a şi declanşat în mediile de informare, teatrul de operaţiuni în care, citez, "e posibil să fi fost înfrântă încercarea autocraticului Adrian Năstase de a cuceri fotoliul prezidenţial”, citat închi. Cel mai supărător "ghimpe în coasta liderului PSD" a fost, potrivit lui Gallagher, Evenimentul Zilei, "nava amiral în tot mai redusa flotă a ziarelor independente româneşti. Gazeta a consemnat cu acribie modul în care cele mai rentabile proprietăţi de stat au trecut în posesia celor din PSD ori a apropiaţilor lor, precum şi deturnarea sistematică de fonduri de ajutorare europene". Autorul redă în continuare pe larg conflictele declanşate de ceea ce s-a calificat în genere drept tentativele de ingerinţă ale patronilor lor occidentali în politica editorială a ziarelor Evenimentul Zilei sau România Liberă –alt cotidian critic la adresa puterii pesediste. Articolul relevă dorinţa acestor patroni de a obţine contracte publicitare mănoase din partea întreprinderilor de stat şi legăturile lor cu mai marii pesedişti, ceea ce poate explica încercarea magnaţilor de presă occidentali "de a pune frâu jurnalismului românesc".

Cum arată cel tabloidizat occidental aflăm din gazetele bulevardiere. Edificatoare sunt chiar şi unele de prestigiu care au făcut azi in corpore excursii extinse în lumea basmului. "D-aia ce-are, ce Daia-na n-are", titrează azi, pus pe scandal, tabloidul german Bild, referindu-se la fericita Camilla, şi dragostea prinţului Charles faţă de o femeie care pare net mai urâtă decât fosta lui soţie. Sueddeutsche Zeitung publică azi o poză a mirilor englezi şi un interminabil articol despre sfârşitul unui secret al lui Polichinelle, potrivit căruia "nu doar Tony Blair e fericit de o nuntă de natură să rezolve o sumă de probleme vechi". Din lipsă de timp şi de spaţiu renunţ la trecerea în revistă a tuturor comentariilor scrise în apus în registrul lui "a fost odată ca niciodată", care, gratificând mai toate nevoia noastră de ştiri bune şi happyend într-o lume împovărată de prea multe veşti rele se încheie în genere sub zodia lui “şi-am încălecat pe-o şea şi v-am spus povestea aşa”.

Un basm cu un potenţial final catastrofal parvine din Extremul Orient. Paginile întâi ale ziarelor serioase sunt dominate vineri copios de regimul stalinist de la Fenian, care a admis că posedă arme nucleare. Sub titlul "foamea şi frica", amintindu-mi mie personal de triada foamea, frica, şi frigul epocii de aur ceauşiste. Frankfurt Allgemeine Zeitung constată că recunoaşterea oficială- prima de acest fel de către Corea de Nord - că dispune de arme atomice – nu înseamnă încă defel că lucrurile ar sta chiar aşa. Ziarul conservator german revendică imperativ Comunităţii Internaţionale, să nu accepte în nici un caz posibilele bombe nordcoreene, aşa cum s-a întâmplat cu arsenalul pakistanez. "Bome atomice nordcoreene? Sau o simplă cacialma şantajistă, menită să preântimpine o eventuală operaţiune militară preventivă a SUA?" se întreabă şi berlinezul Die Welt, care decortichează calculul regimului comunist de epocă de piatră din îndepărtata Asie răsăriteană. În ciuda includerii Coreii de Nord în axa răului de către administraţia Bush, - o implicare de natură să amplifice teama de o potenţială intervenţie militară americană – e "improbabil ca SUA să atace o ţară cu peste un milion de soldaţi şi alţi aproape 8 milioane de rezervişti", crede ziarul din Berlin. Die Welt observă în concluzie că regimul fundamentalist-islamic de la Teheran asistă cu plăcere la actuala încleştare cu Fenianul, care plasează America într-o poziţie proastă oferind simultan Iranului ocazia de a descoperi cât de rău poate sfida superputerea.

Tagesanzeiger din Elveţia consideră că noul şantaj nordcorean ar putea trăda o autosupraestimare a regimului, a cărui izolare se va înăspri şi care s-ar putea confrunta cu sancţiuni ecomnomice de natură să amplifice foametea şi să lipsească ţara din peninsula corerană chiar şi de ajutoare umanitare. La Presse de la Manche se arată alarmată nu doar de instabilitatea Coreii de Nord, ci şi de cea psihică a dictatorului ei. Neue Zuercher Zeitung îşi manifestă convingerea că tiranul de la Fenian nu va renunţa niciodată de bunăvoie la virtualele sale arsenale nucleare, devreme ce bombele atomice ar reprezenta singrul atu de care dispune Kim Iong Il pentru a rezista pe eşichierul politic internaţional şi de a obţine evenutual şi ajutoare econimice. La rândul său, New York Times acuză administraţia Bush de erori grave în abordarea acestui pericol. Potrivit ziarului, strategia casei Albe de a desemna Fenianul ca parte a axei răului s-a dovedit falimentară din pricina faptului că SUA au invadat tocmai Irakul, deci acea parte a acestei axe care se situa la cea mai mare distanţă de obţinerea unui arsenal nuclear. In fine, austriacul Die Presse deplânge fixarea exclusivă a Americii asupra Orientul Apropiat şi Mijlociu care ar fi determinat eşecul politicii occidentale faţă nordcoreeni. In cazul în care dubiosul regim de la Fenian vă scăpa nepedepsit cu bombele sale cu tot, se pune întrebarea la ce mai este oare bună o organizaţie precum Agenţia Internaţională pentru Eenergie Atomică?