Realitatea e pestriţă

Cînd generalii păşesc pe cîmpul de luptă a sunat ceasul victoriei - glosează ironic DRESDNER NEUESTE NACHRICHTEN ieşirea la rampă a preşedintelui Sarkozy şi a premierului Cameron. Deşi avioanele de luptă ale NATO mai survolează teritoriul Libiei, Ghaddafi nu a fost capturat iar sîngele curge mai departe şi în tabăra rebelilor şi în cea a adepţilor fostului regim. Dar toate acestea nu mai contează nici pentru preşedintele Franţei nici pentru premierul Marii Britanii, iar convertirea victoriei militare în bani peşin trebuie să fie cît mai profitabilă, conchide ziarul est german citat.

Fiindcă, la urma urmei, deduce SALZBURGER NACHRICHTEN, nu democraţia, libertatea şi pacea sunt obiectivele prioritare ale angajamentului militar occidental în Libia, ci, în egală măsură, ţiţeiul şi rezervele de gaz ale statului nord african.

În pofida capitalizării de către Sarkozy şi Cameron în folos propriu a victoriei în Libia, angajamentul lor riscant în favoarea conservării şi transmiterii valorilor occidentului în această regiune a lumii se cuvine salutată, consideră L'ECLAIR DES PYRENEES.

Dimpotrivă, de la Viena, DER STANDARD întrevede "grădiniţa de copii" în vizita în Libia a preşedintelui Sarkozy şi a premierului Cameron (efectuată în timp ce premierul turc Erdogan a avut eleganţa să se deplaseze în Tunisia spre a evita o coliziune cu cei doi lideri occidentali). Ca la grădiniţă, coaliţiile se fac şi se desfac rapid, iar pretenţiile teritoriale sunt articulate cu aceeaşi vehemenţă cu care sunt revendicate laudele educatoarei. Este vorba mai degrabă de tactici decît de strategii şi fiecare zi aduce noi decizii.

Impresia se poate lesne degaja şi din eforturile pompieristice ale liderilor europeni de a veni de hac crizei. Dar ce sorţi de a stinge focarul incendiului are fiecare nouă intervenţie?-  se întreabă LES ECHOS, avansînd ipoteza că, de astă dată, nu băncile, ci clasa politică este vinovată de dimensiunile unei crize generate de dimensiunile gigantice ale datoriilor publice şi de o nefericită corelaţie între acestea şi creşterea economică.

Perfuziile de miliarde nu fac decît să aline simptomele maladiei, fără a înlătura cauzele - precizează cotidianul francez DNA. Ziarul e convins că doar Franţa şi Germania ar fi capabile să ia taurul de coarne.

Nu numai nefericită, ci şi pernicioasă le par unor noi membri ai Uniunii Europene tentativele unilaterale ale cuplului franco-german de a administra criza monetară, semnalează SUDDEUTSCHE ZEITUNG pe prima sa pagină. Ziarul bavarez  menţionează că esteuropenii, excluşi din procesele decizionale, se tem de o scindare a Uniunii.

Dacă moneda comună şi Uniunea însăşi vor supravieţui depinde în mare măsură de Germania, opinează TAGESSPIEGEL Ziarul berlinez merge într-atît de departe cu ideea încît condiţionează destinul continentului de curajul şi capacitatea Angelei Merkel de a configura soluţiile la criză. Chiar dacă Germania nu joacă un rol fundamental în cîmpul relaţiilor tensionate dintre Asia şi America, Uniunea Europeană are un potenţial economic superior Statelor Unite şi un număr mai mare de locuitori. O Europă puternică şi unită poate ţine piept Chinei, Statelor Unite, Indiei, Braziliei şi altor naţiuni, care aspiră la statutul de mare putere.

Pînă una alta, criza continuă, iar costurile ei vor fi suportate de contribuabili, care mai plătesc şi oalele sparte de băncile lăsate în seama unor speculanţi veroşi. Ultimul caz este cel al marii bănci elveţiene UBS, a cărei filială londoneză, aflată sub oblăduirea bancherului Eweku Adoboli, originar din Ghana, a înregistrat o pierdere de aproape două miliarde. Conducerea celebrei bănci, care şi-a clădit renumele prin discreţia eficientă cu care a administrat averile clienţilor bogaţi, acuză energia criminală a unor colaboratori din filiala londoneză,  menţionează DIE WELT.

Dar, se mai cere amintit că băncile nu operează autonom şi autarhic. Ele sunt componente ale unui stat şi instituţii ale cetăţenilor. De aceea, avertizează NEUE ZÜRCHER ZEITUNG, într-o autentică democraţie, majorităţile, indiferent cît de stridente ar fi ele, pot impune reguli care să limiteze acţiunile unor întreprinzători liberi. Este de aşteptat ca, în sfîrşit, băncile să-şi însuşească lecţia că, fără o ancorare stabilă în societate, activităţile lor vor fi lipsite de succes.

Autor: Rodica Binder

Redactor: Petre M. Iancu