Rebeliunea ruşilor contra "sistemului Putin"

Nimeni nu şi-ar fi putut imagina, anul trecut pe vremea aceasta, că Rusia poate ieşi în stradă pentru a cere alegeri corecte şi mai multă democraţie. Nu doar la Moscova ci şi în alte oraşe ale Federaţiei Ruse. Experţi şi politicieni vorbesc despre deşteptarea adormitei societăţi civile.

Omul care a trezit spiritele se numeşte Vladimir Putin. Omul care a domnit de la Kremlin între 2000 şi 2008 candidează, duminică, pentru un nou mandat prezidenţial. Maniera în care, în septembrie trecut, Putin şi-a redeschis drumul spre şefia statului, anunţând o rocadă cu actualul preşedinte Dmitri Medvedev, a tulburat opinia publică, crede activistul civic Natalia Taubina, membră în forumul civic UE-Rusia. "Picătura care a umplut paharul a fost falsificarea alegerilor parlamentare din decembrie. Cetăţeni simpli, care se oferiseră observatori voluntari, sesizaseră neregulile comise", aminteşte Taubina, precizând că protestele izbucnite atunci reclamă "în primul rând respect pentru societate". Concret: alegeri libere şi corecte, reglementări electorale mai simple şi eliberarea celor încarceraţi din raţiuni politice. O mişcare de orientare liberală având ca obiectiv instaurarea unor norme democratice de guvernare şi schimbarea paşnică a ceea ce se numeşte "sistemul Putin".

Actorii principali ai protestului din Rusia provin din noua clasă de mijloc; oameni care, povesteşte fostul premier Mihail Kasianov, îşi cunosc drepturile constituţionale şi ţin să beneficieze de ele. Or, adaugă Kasianov, unul dintre liderii opoziţiei, printre aceste drepturi se numără şi cele electorale. "E limpede, deocamdată, că în marile oraşe, printre tinerii educaţi, cu înaltă calificare, se prefigurează dorinţa pentru un nou mod de a face politică", obnservă Petra Stîkov, expert în Europa Răsăriteană la Universitatea Ludwig Maximilian din München. Dacă revolta împotriva acelui contract neoficial (prin care populaţia prefera stabilitatea şi bunăstarea democraţiei) poate însemna naşterea unei noi Rusii este greu de spus, căci, comentează Stîkov, provincia nu pare foarte ancorată în protestele marilor oraşe.

În opinia lui Nikolai Petrov, de la Fundaţia Carnegie din Moscova, bilanţul protestelor poate fi astfel sintetizat: unitatea protestatarilor şi coagularea mai multor curente ideologice într-o mişcare contestatară. Şi, completează Petra Stîkov, fără internet nu s-ar fi putut face mai nimic; importanţa reţelelor sociale este că dă fiecăruia garanţia că nu este singur.

Alegerile prezidenţiale de duminică sunt următorul moment de vârf al tensiunilor sociale. Teoretic, Putin nu ar avea de ce să îşi facă griji; şansele lui de a câştiga din primul tur sunt cât se poate de reale - mai bine de jumătate dintre ruşi îi ţin partea. Dar, aceasta, în condiţiile în care de-a lungul timpului s-a îngrijit să se debaraseze de contracandidaţii periculoşi. Aşa că, înainte de ziua votului, adversarii lui Putin încearcă să se convingă dacă, în atari condiţii, are sens să iasă la vot; şi dacă tot o fac, ar vrea să ştie cu cine merită să voteze. Scriitorul Boris Akunin constată, pe blogul său, că opoziţia nu are nici un răspuns şi, deci, "nu s-a copt suficient". Şi, totuşi, cel puţin un lucru le este clar celor ce nu sunt de acord cu preşedintele: că trebuie să urmărească îndeaproape procesul electoral; iar dacă neregulile de la parlamentare se repetă, va fi, cu siguranţă, loc pentru o nouă solidarizare întru contestarea legitmităţii lui Putin, conchide Akunin.

Care Putin a râs, la început, de protestatari. Dar, cu timpul, a simţit nevoia unei schimbări de ton. Societatea civilă ar fi devenit mai matură, mai activă şi mai responsabilă, a declarat fostul şi, probabil, viitorul preşedinte, într-un material publicat de ziarul moscovit Kommersant. Şi, ca atare, statul - promitea Putin - va trebui să îşi adapteze mecanismele, pentru a coopta clasa de mijloc în procesul democratic.

Autor: Roman Goncharenko / Cristian Ştefănescu
Redactor: Rodica Binder