Reeditarea unei „catastrofe”

Rezultatele de la bacalaureat au fost chiar puţin mai slabe decât anul trecut. Abia 43% din absolvenţi au reuşit să obţină o medie peste 6. Repetarea aproape identică a ”dezastrului” din 2011 ar trebui să-i convingă pe cei implicaţi în organizarea sistemului de educaţie că nu asistăm la un accident. Nu profesorii sunt vinovaţi de situaţie, după cum nu s-ar putea spune că părinţii sau elevii înşişi ar trebui flagelaţi cu vorbe aspre. Ar fi păcat să se mai aştepte un an, care cel mai probabil va reproduce identic situaţia din 2011 şi 2012 pentru ca guvernul să iniţieze o reformă necesară.

De anul trecut şi până anul acesta a funcţionat un raţionament consolator: elevii nu au fost obişnuiţi să ia examenele în serios şi de aceea nu şi-ar fi arătat adevăratele posibilităţi. Chiar şi anul acesta după reeditarea ”catastrofei” am auzit acelaşi lucru, deşi de anul trecut şi până acum ar fi putut să se ia lucrurile în serios. Au fost găsite însă explicaţii şi pentru această situaţie: Dacă Guvernul Boc ar fi rămas în funcţiune cu ministrul Daniel Funeriu la comandă, atunci şcolile ar fi luat cu adevărat în serios avertismentul grav din 2011. Dar promisiunile implicite şi sugerate ale USLde a relaxa examenul ar fi făcut ca elevii să recadă în neglijenţa de acum un an. Ar fi păcat să se aştepte încă un an pentru a se vedea că raţionamentul de mai sus nu se verifică şi că, în realitate, rezultatele de la bac exprimă o realitate mai profundă a şcolii româneşti.

În sfârşit, dacă după 3 ani consecutivi rezultatele vor fi la fel, atunci ar trebui să fie luată în serios ideea diferenţierii bacalaureatului. La un liceu de vârf din Bucureşti, aşa cum sunt Liceul ”Gheorghe Lazăr”, liceul ”Sfântul Sava” sau liceul ”Tudor Vianu”, au obţinut note peste 9 aproximativ 50% dintre candidaţi. Totodată la aceste licee rata de absolvire a fost de 100% sau 98%-99%. Asta înseamnă că subiectele sunt bine calibrate cu procesul de învăţământ din cei patru ani de zile. Ar fi greşit aşadar să se scadă exigenţa generală pentru a permite şi altora să obţină note peste 6. La Braşov sau la Iaşi situaţia este identică.

Cu toate acestea a lăsa mai mult de jumătate din absolvenţi fără o diplomă care să permită candidaţilor accesul în alte forme de educaţie ar fi cu adevărat un dezastru. Aceşti tineri nu au nicio pregătire profesională şi, în ciuda faptului că au absolvit un liceu, vor îngroşa masa tot mai mare a unei forţe de muncă ieftine şi fără căutare. E clar că experienţa iniţiată de ministrul Daniel Funeriu a reuşit şi că de aici înainte trebuie să se tragă toate concluziile necesare.

Mult mai nimerit ar fi în situaţia românească să se instituie mai multe tipuri de bacalaureat, de niveluri diferite şi puteri diferite. De pildă, bacalaureatul cel mai înalt, care ar rămâne la nivelul din 2011 şi 2012, ar permite accesul absolvenţilor în universităţi, iar un al doilea ar permite elevilor să urmeze diferite şcoli post-liceale de formare profesională.

Există un impediment. Instituirea unor tipuri diferite de bac ar putea părea o formă de discriminare şi, de altfel, în Franţa, unde există un asemenea model, un bac de nivel mai ” scăzut” nu conţine explicit nicio interdicţie. Acest lucru este adevărat, dar acolo, spre deosebire de România, universităţile au un sistem sever de selecţie proprie. Dacă s-ar opta pentru modelul francez, ar trebui să se realizeze o reformă dură a sistemului universitar prin eliminarea universităţilor de stat şi private care nu îşi justifică existenţa.

Ministrul educaţiei, Ecaterina Andronescu, a spus la aflarea rezultatelor că ar putea să desfiinţeze liceele cu promovabiliate foate scăzută. Pare logic, dar mult mai logic ar fi ca aceste licee să fie transformate în şcoli profesionale şi totodată să fie desfiinţate universităţile care paratizează şi îmbolnăvesc grav sistemul educaţiei din România.