Referendum între populism şi mistificare

Argumentul principal al preşedintelui Traian Băsescu în favoarea desfiinţării Senatului a fost acela că integrarea europeană a schimbat raportul dintre Parlamentul naţional şi cel european.

Institul pentru Studii Populare, care este o fundaţie a Partidului Democrat Liberal, a organizat o primă dezbatere care porneşte de asemenea de la acelaşi aspect, ceea ce probează că argumentaţia preşedintelui Traian Băsescu nu este o afirmaţie spontană, lansată pentru uzul momentului, ci este elaborată de colaboratorii săi.

Este Parlamentul European o cameră superioară pentru parlamentele naţionale?

Aşadar, în opinia echipei prezidenţiale, procesul tot mai avansat de integrare europeană face ca o anumită legislaţie să fie dezbătută în Parlamentul European. Cu alte cuvinte, Parlamentul European ar putea fi privit ca o cameră superioară a parlamentului naţional.

În realitate, argumentaţia aceasta nu poate fi validată din perspectivă europeană, deoarece dezbaterile din Parlamentul European nu sînt făcute ca să complinească dezbaterile naţionale şi nici nu sînt de natură să le diminueze în vreun fel.

Ba mai mult, Tratatul de la Lisabona, care ar putea să intre relativ curînd în vigoare, are prevederi menite să întărească nu doar rolul Parlamentului European în raport cu Comisia Europeană, dar şi rolul parlamentelor naţionale, în virtutea unei nevoi tot mai mari de subsidiaritate.

Ar fi de aceea ciudat ca, în timp ce toate ţările europene implică tot mai mult parlamentele naţionale în dezbaterile europene, România să dorească mai curînd o dezimplicare. În sfîrşit, ideea că Senatul ar putea fi proiectat la nivel european nu are, din perspectiva instituţiilor europene, nici un sens.

Are corupţia dintr-o ţară legătură cu structura parlamentului?

În sfîrşit, o altă idee centrală şi difuzată atît de preşedintele Traian Băsescu cît şi de colaboratorii săi la diferite posturi de televiziune, a fost aceea că prin desfiinţarea Senatului se va ajunge la diminuarea corupţiei.

Consilierul prezidenţial Cătălin Avramescu, de exemplu, a susţinut că ţări ca Finlanda sau Suedia, care au parlamente unicamerale, prezintă un grad de corupţie extrem de redus, de unde a tras concluzia că a fi bine să se treacă şi în România la monocameralism.

Or, a stabili o relaţie cauzală între structura parlamentului şi nivelul corupţiei este o idee extravagantă, care nu se adecvează cu sobrietatea cerută de această importantă dezbatere politică.

Se vede aşadar că asistăm la o dezbatere în care se vehiculează argumente perfect ilogice, dar care au în schimb un puternic impact emoţional. Reducerea numărului de parlamentari şi desfiinţarea Senatului este propusă ca o pedeapsă simbolică pentru parlamentarii „corupţi şi egoişti“ şi ca o formă de purificare a vieţii publice.

În aceste împrejurări, referendumul solicitat de preşedintele Traian Băsescu se dovedeşte cel puţin prematur.

Autor: Horaţiu Pepine
Redactor: Rodica Binder