Reformă medicală mimată

În realitate, reforma despre care presa spune că face victime nu este o reformă autentică. Cu indulgenţă o putem numi mimare a reformei. Ce şochează în primul rând este pretenţia de a avea un sistem medical comparabil cu cel occidental dar folosind resurse financiare de zeci de ori mai mici. În ciuda promisiunilor politicienilor, România continuă să fie ţara europeană care alocă cel mai mic buget sistemului sanitar. Cheltuielile cu sănătatea/capita sunt mai mici la noi decât în Bulgaria şi egale cu cele din Turcia.

Ministerul Sănătăţii anunţă reducerea numărului de paturi, invocând necesitatea apropierii de media europeană. Se ignoră faptul că acest număr depinde de specificul naţional al organizării sistemului medical, Germania şi Franţa depăşind România la numărul de paturi din spitale, în timp ce Marea Britanie sau Olanda sunt mult sub media europeană. Prin această măsură, se urmăreşte eficientizarea sistemului, România fiind una dintre ţările europene în care pacienţii se internează cel mai frecvent şi petrec cele mai multe zile în spital. Dar asta se întâmplă şi pentru că principalul criteriu folosit de CNAS la contractarea cu spitalele este cel al numărului istoric de cazuri, ceea ce încurajează internările numeroase. Fără a se renunţa la predominanţa acestui criteriu, măsura Ministerului nu va avea alt efect decât supraaglomerarea spitalelor.

O altă incongruenţă flagrantă este necesitatea definirii unui pachet de servicii medicale de bază, inexistent în prezent. Această nevoie este recunoscută de ani de zile şi reluată repetitiv, ultima manifestare aparţinându-i premierului Emil Boc la sfârşitul săptămânii trecute. Şi atunci de unde această tărăgănare? „Toată lumea ştie de acest pachet de servicii de bază doar că nu au avut până acum curaj să-l implementeze pentru că aduce nişte costuri politice”, spunea pentru HotNews.ro Lucian Duţă, preşedintele CNAS.

Toţi actorii politici sunt uniţi în cuget şi în declaraţii atunci când acuză frauda din sistemul medical. Dar există şi o mică problemă: până astăzi, nu există în România un singur cetăţean condamnat pentru acest tip de fraudă despre care politicienii tot vorbesc. Dar, sub protecţia anonimatului, chiar unele autorităţi locale importante constată că rezistenţa la reformă a „corifeilor medicali” este foarte mare şi că acest grup de interese este printre cele mai influente din politica românească. Să fie acesta motivul pentru care, de la mii de kilometri depărtare, membrii Comisiei americane pentru Operaţiuni Bursiere au observat comisioanele ascunse (şpăgi) plătite medicilor români de compania farmaceutică Johnson&Johnson, în timp ce autorităţile responsabile de la Bucureşti nu văd deocamdată nimic?

Autor: Vlad Mixich
Redactor: Robert Schwartz