Reforma în Justiţie

Probabil însă că schimbările din textul legii nu se vor propaga instantaneu în viaţa reală a Justiţiei, acolo unde judecătorii se plîng că există înca multe metode de intimidare a unui magistrat. În opinia unor magistrati, presiunile se fac nu doar din afara sistemului dar şi din interiorul său. Faptul că preşedintele de instanţă poate cere unui judecător să îşi explice sentinţa poate fi, se plîng magistraţii, o formă de intimidare şi de presiune, mai ales dacă admitem că acel preşedinte este şi el legat de un sistem de relaţii de natură politică. Justiţia românească pare foarte vulnerabilă şi expusă unor presiuni greu de combătut printr-o singură lege.

Totusi, reforma este urgentă şi există cîteva principii de independenţă ale Justiţiei care trebuie să fie respectate. Guvernul României s-a angajat în luna februarie, atunci cand a fost criza declansata de raportul Comisiei de politica externa, sa adopte rapid toate legile importante referitoare la reforma justitiei, printre care se afla si Legea Consiliului Superior al Magistraturii. Este o lege vitală pentru că acest Consiliu are menirea să asigure independenţa puterii judecătoreşti. Pînă acum, se ştie, Consiliul era dominat de ministrul de justiţie, care prezida lucrările. În plus, acest Consiliu nu avea buget propriu, depinzînd şi financiar de guvern. Acţiunile disciplinare împotriva magistraţilor erau de asemenea iniţiate de ministrul de justiţie, care avea puterea să îi mute pe judecători de la o secţie la alta.

Noua lege are o filozofie schimbată. CSM va avea buget propriu şi va avea monopolul asupra acţiunilor disciplinare. Altfel spus, CSM va administra atît banii cît şi disciplina în cadrul sistemului judiciar. Este un pas important înainte, deşi el se face doar după ce componenţa acestui organism a fost deja schimbată după o procedură contestată de opozanţi. Este de notat şi faptul că Institutul National al Magistraturii va trece sub autoritatea acestui Consiliu, pana acum institutul fiind administrat de Ministerul de Justitie. Sînt schimbări importante, care au fost adoptate abia după ce relaţia dintre Bucureşti şi Bruxelles a intrat în criză. Fostul ministru, Rodica Stănoiu, se încăpăţînase să păstreze un sistem care oferea partidelor politice puteri foarte mari asupra carierei unui magistrat. Fostul sistem a creat însă magistraţi-clienţi, care nu vor dispărea din sistem prea curînd. Ei rămîn acolo şi ocupă locuri importante şi pesemne se aşteaptă încă de la ei să răspundă anumitor solicitări. Poate că tocmai de aceea nu ar trebui să ne aşteptăm la o revoluţie în Justiţia românească, ci la o schimbare treptată.