Reforma sistemului electoral a eşuat
5 februarie 2004Publicitate
Împotriva votului uninominal au votat reprezentanţii UDMR, PRM şi cei ai minorităţilor naţionale. Şi unii şi alţii s- au temut de consecinţele votului majoritar.
Simultan, a fost respinsă şi varianta propusa de PNL şi PD care combina într-o tehnică mai complicată votul uninominal cu votul pe listă.
În concluzie dezbaterea despre reforma sistemului de vot a fost închisă. Deznodămîntul se prefigura însă cu mai mult timp înainte. Partidele au avut consultări pe tema legii electorale şi au convenit să facă reciproce concesii. PSD care susţinea, cel puţin de faţadă, votul uninominal, pare destul de mulţumit şi cu varianta actuală. Toate sondajele de opinie îi oferă suficiente procente şi în condiţiile de pînă acum, iar în plus au intervenit considerente politice mai complicate. Unul dintre ele se referă la situaţia UDMR-ului.
PSD are nevoie de un partener ca UDMR, dar mai cu seamă se teme că declinul politic al acestei organizaţii ar putea propulsa o formaţiune rivală, asa cum se conturează a fi Uniunea Civica a Maghiarilor. PSD dar şi PNL şi PD s- au pronunţat împotriva radicalizării maghiare aşa încît cu toţii au interesul să susţină UDMR-ul şi mai ales linia actuală a formaţiunii. Or, reforma sistemului de vot, ar duce pe de o parte la decăderea UDMR, iar în viitor la cristalizarea altor formatiuni probabil mai puţin dispuse să adopte linia tradiţională a politicii de la Bucureşti.
În sfîrşit votul uninominal, ar fi adus, la prima vedere, cîştig de cauză PSD, dar ulterior, coeziunea politică a grupului ar fi avut de suferit. De fapt toate partidele s-au temut de consecinţele greu de măsurat ale acestei reforme electorale. Ce forţă vor avea grupurile politce şi în ce măsură vor mai putea ele să practice o politică coerentă şi unitară? România are experienţa negativă a legislaturii dintre 1996 si 2000, cind am asistat la o fragmentare a grupurilor parlamentare şi la o cacofonie politică fără precedent. Atunci cauza consta în multitudinea de partide reprezentate şi în coaliţiile nesudate suficient, dar ceva asemănător s-ar putea întîmpla dacă senatorii şi deputaţii se vor simţi dispensaţi să se mai supună disciplinei de partid în virtutea mandatului primit nominal de la cetăţeni.
Dar nu este lipsit de importanţă nici faptul că partidele nu sînt pergătite pentru o astfel de reformă. S-a observat de multe ori că politicienii din România nu au conştiinţa misiunii lor publice şi că sînt cel mai adesea clienţii partidelor care le oferă cele mai mari avantaje. Or, un parlament alcătuit din acest tip de politicieni, nu este dispus să schimbe regula jocului în propriul detriment. Se pare aşadar că dezbaterea aceasta despre reforma electorală şi reforma sistemului politic va îngheţa o vreme, probabil doi- trei ani, după care ne putem aştepta ca într-o formă sau alta să fie reluată.
Simultan, a fost respinsă şi varianta propusa de PNL şi PD care combina într-o tehnică mai complicată votul uninominal cu votul pe listă.
În concluzie dezbaterea despre reforma sistemului de vot a fost închisă. Deznodămîntul se prefigura însă cu mai mult timp înainte. Partidele au avut consultări pe tema legii electorale şi au convenit să facă reciproce concesii. PSD care susţinea, cel puţin de faţadă, votul uninominal, pare destul de mulţumit şi cu varianta actuală. Toate sondajele de opinie îi oferă suficiente procente şi în condiţiile de pînă acum, iar în plus au intervenit considerente politice mai complicate. Unul dintre ele se referă la situaţia UDMR-ului.
PSD are nevoie de un partener ca UDMR, dar mai cu seamă se teme că declinul politic al acestei organizaţii ar putea propulsa o formaţiune rivală, asa cum se conturează a fi Uniunea Civica a Maghiarilor. PSD dar şi PNL şi PD s- au pronunţat împotriva radicalizării maghiare aşa încît cu toţii au interesul să susţină UDMR-ul şi mai ales linia actuală a formaţiunii. Or, reforma sistemului de vot, ar duce pe de o parte la decăderea UDMR, iar în viitor la cristalizarea altor formatiuni probabil mai puţin dispuse să adopte linia tradiţională a politicii de la Bucureşti.
În sfîrşit votul uninominal, ar fi adus, la prima vedere, cîştig de cauză PSD, dar ulterior, coeziunea politică a grupului ar fi avut de suferit. De fapt toate partidele s-au temut de consecinţele greu de măsurat ale acestei reforme electorale. Ce forţă vor avea grupurile politce şi în ce măsură vor mai putea ele să practice o politică coerentă şi unitară? România are experienţa negativă a legislaturii dintre 1996 si 2000, cind am asistat la o fragmentare a grupurilor parlamentare şi la o cacofonie politică fără precedent. Atunci cauza consta în multitudinea de partide reprezentate şi în coaliţiile nesudate suficient, dar ceva asemănător s-ar putea întîmpla dacă senatorii şi deputaţii se vor simţi dispensaţi să se mai supună disciplinei de partid în virtutea mandatului primit nominal de la cetăţeni.
Dar nu este lipsit de importanţă nici faptul că partidele nu sînt pergătite pentru o astfel de reformă. S-a observat de multe ori că politicienii din România nu au conştiinţa misiunii lor publice şi că sînt cel mai adesea clienţii partidelor care le oferă cele mai mari avantaje. Or, un parlament alcătuit din acest tip de politicieni, nu este dispus să schimbe regula jocului în propriul detriment. Se pare aşadar că dezbaterea aceasta despre reforma electorală şi reforma sistemului politic va îngheţa o vreme, probabil doi- trei ani, după care ne putem aştepta ca într-o formă sau alta să fie reluată.
Publicitate