Reforma sistemului politic

Emil Boc a vorbit despre o veritabilă revoluţie a sistemului politic. Votul uninominal, atît pentru legislative cît şi pentru alegerile locale, ar avea într-adevăr urmări majore asupra politicii româneşti. Subiectul nu este însă nou şi surpriza constă doar în relansarea lui. Dacă preşedintele PD Emil Boc vorbeşte despre reforma sistemului electoral înseamnă, oare, că PD se pregăteşte de o guvernare îndelungată şi că a renunţat la ideea alegerilor înainte de termen? Noua lege electorală a spus Emil Boc, ar trebui adoptată pînă la sfîrşitul anului 2006.

Emil Boc a anunţat că va propune Biroului Pemanent Naţional al PD promovarea acestei legi, părînd să ignore că în Parlament se află deja 3 proiecte cu acelaşi subiect. Unul al PSD-ului, un altul al PNL şi în fine un proiect al foştilor umanişti, deveniţi între timp conservatori. Deşi aceste proiecte de lege se deosebesc în destule privinţe, ele propun în principiu acelaşi lucru, adică reforma sistemului electoral prin adoptarea sistemului majoritar, uninominal. Proiectul PSD este cel mai radical, el propunînd un sistem majoritar mai bine subliniat spre deosebire de cel al Partidului Naţional Liberal, elaborat în colaborare cu Asociaţia Pro-Democraţia, care propune un sistem mixt, vot uninominal combinat cu vot pe liste de partid.

Aşadar, măcar la prima vedere, aproape toate partidele româneşti par să susţină reforma electorală. Atîta numai că această aparentă unanimitate a existat şi în trecut şi cu toate acestea sistemul proporţional s-a păstrat. Dezbaterea publică asupra acestui subiect a început în anul 2000 şi de atunci au avut loc două rînduri de alegeri legislative fără ca reforma să fie adoptată.

În circumstanţele de azi, dacă PD doreşte cu adevărat un sistem majoritar înseamnă că nu are în nici un caz ca obiectiv ruperea relaţiilor cu PNL; dimpotrivă un asemenea sistem recomandă strîngerea relaţiilor cu PNL, dacă nu chiar relansarea proiectului de fuziune cu acest partid.

Sistemul majoritar pe care îl implică votul uninominal, are ca rezultat victoria candidaţilor partidelor mari, care cîştigă mandatul pus în joc chiar cu o majoritate relativă. Asta înseamă că un partid poate obţine un număr relativ mare de voturi fără să obţină nici un mandat. Un partid aflat pe la 15%-20% nu are nici o şansă să intre în Parlament, deşi o grupare regională cum este UDMR poate totuşi trimite reprezentanţi în Parlament, dar mai puţini decît pînă acum. Deocamdată însă e vorba de o simplă declaraţie de principiu, ale cărei intenţii nu au fost lămurite pînă la capăt.