Reformarea ONU şi a Consiliului de Securitate

Propunerile comisiei de reformă au fost prezentate deja din noiembrie. Kofi Annan nu a schimbat nimic substanţial din conţinutul acestora. Nici în cazul celei mai delicate teme, extinderea Consiliului de Securitate, nu a modificat nimic. Şi dreptul de Veto al marilor cinci – Statele Unite, Marea Britanie, Franţa, Rusia şi China va fi păstrat.

Kofi Annan îşi reduce propunerile la cel mai mic numitor comun, acceptat de toţi membrii ONU: Consiliul de Securitate trebuie să se elibereze de atmosfera războiului rece şi să slăbească puterea ţărilor învingătoare din al doilea război mondial, prin sporirea numărului membrilor săi.

Dar cum se poate rezolva această problemă, nu s-a stabilit încă. Pe de o parte, ţări precum Germania, Japonia, India şi Brazilia vor să obţină un mandat permanent, iar pe de altă parte ţări precum Italia, Pakistan şi Mexic vor să împiedice acest lucru. Ambele grupări se luptă pentru modelul lor de reformă, dar nici una din grupări nu a obţinut pănă acum două treimi din voturi, fapt necesar pentru aprobarea extinderii Consiliului de Securitate.

Kofi Annan deplânge pe drept lupta pentru putere care se dă pentru obţinerea viitoarelor locuri vacante din Forul Suprem al ONU. Potrivit lui, disputele actuale riscă să torpileze alte propuneri de reformă. Pentru o schimbare de direcţie „vizionară” a lumii, secretarul general al ONU pledează în favoarea sporirii angajamentului în combaterea sărăciei şi a măsurilor profilactice împotriva epidemiilor, pentru strategii mai eficiente în menţinerea păcii şi o mai consistentă impunere a drepturilor omului.

În propunerile sale, sunt şi câteva, care pot fi cu adevărat numite „revoluţionare”, cea mai importantă fiind definirea conceptului de „terorism”. În al doilea rând, condiţiile pentru intervenţii militare ar urma să fie mai clar stabilite. Iniţiative unilaterale precum cea din Irak, vor fi pe viitor strict interzise. Deloc de mirare că Statele Unite ale Americii se opun cu vehemenţă acestui punct. În al treilea rând, se doreşte desfiinţarea Comisiei pentru Drepturile Omului. Deoarece toate ţările membre ONU, invclusiv dictatoriale, dispun de dreptul de a face parte din Comisie, nici o ţară nu poate fi sancţionată în caz de încălcare a drepturilor omului. În locul Comisiei, urmează să se înfiinţeze un consiliu, cu un număr restrâns de membri.

Kofi Annan nu exclude un vot disputat asupra pachetului de reforme. Semnalul transmis astfel ţărilor membre este clar: o eventuală blocare a reformei nu va fi posibilă. Dacă Annan va reuşi să impună pachetul său de reforme, rămâne de văzut. Există speranţa că după întâlnirea la vârf din septembrie, reforma va putea fi iniţiată.