“Regina”, mai eficientă decât fondurile europene

Avem agenţie

Romii sunt în România o minoritate extrem de vizibilă: şi pe planul cultural şi în cel economic dar şi politic. Reprezentând un grup omogen şi consistent numeric, comunităţile de romi pot deveni utile jocului politic. Voturi multe pot fi dobândite prin câştigarea unor lideri locali şi prin promisiunile adeseori goale, cum s-a întâmplat în timpul campaniei prezidenţiale din 2009. Agenţia Naţională pentru Romi, instituţie subordonată direct Guvernului şi care coordonează fonduri europene de zeci de milioane de euro, este îndeobşte condusă de lideri romi apropiaţi universului politic. Eficienţa activităţii acestei agenţii a fost pusă de multe ori sub semnul întrebării în mass-media, iar pagina online a acestei instituţii publice nu mai este actualizată de aproape un an. Oricum hârtiile arată bine spre deosebire de situaţia miilor de romi fără buletine de identitate sau a sărăciei extreme în care trăiesc la marginea marilor oraşe grupuri de ţigani nomazi.

„Regină” şi fără bani europeni

Una dintre marile controverse care mocnesc în spaţiul public se referă la rivalitatea termenilor ţigan / rrom. Un non-subiect care este instrumentalizat politic în numele corectitudinii şi toleranţei de către organizaţiile non-guvernamentale antidiscriminare. De fapt, alături de Agenţia Naţională pentru Romi, aceste organizaţii sunt preocupate îndeobşte de campaniile de imagine antidiscriminare şi de elaborarea unor studii despre percepţia publică a romilor. Activităţi fără urmă de îndoială utile, dar insuficiente şi, poate, redundante în condiţiile unui nou fenomen apărut pe piaţa media din România.

„Inimă de ţigan” şi „Regina” sunt titlurile celor două telenovele, produse în România, cu un succes uriaş la public. În medie, peste un milion de români au privit un episod al serialului „Regina", povestea romanţată a rivalităţii dintre ţiganii tradiţionalişti şi cei care şi-au pierdut identitatea. Printre stereotipurile obişnuite referitoare la romi, aceste seriale au totuşi calitatea de a-şi apropia publicul de cultura diferită şi adeseori neînţeleasă a ţiganilor români. Iată cum, o activitate comercială nefinanţată din fonduri publice atinge un segment de public incomparabil mai mare decât campaniile de imagine organizate de către agenţiile de stat. Nemaivorbind de popularitatea europeană incontestabilă a muzicii tradiţionale ţigăneşti.

Strategiile guvernamentale de îmbunătăţire a situaţiei romilor nu sunt altceva decât un alt capitol din povestea rostului pierdut al instituţiilor statului. Nici studiile, nici campaniile media nu cad în sarcina acestora, ci mai ales aplicarea unor politici eficiente prin care categoriile dezavantajate social să fie susţinute.

Autor: Vlad Mixich
Redactor: Robert Schwartz