Relaţia dintre MCV şi dosarul Schengen

Faptul că cei de la Bruxelles disociază raportul MCV de dosarul Schengen nu ajută prea mult România. În mod tradiţional deja Comisia a admis că MCV şi Schemgen au criterii diferite de evaluare şi că nu pot fi legate unele de altele, ceea ce nu a împiedicat principalele state occidentale să-şi ia măsuri de precauţie şi să utilizeze MCV ca argument pentru blocarea accesului în Schengen pentru cetăţenii români.

Asistăm la o incoerenţă a politicii europene care îşi are explicaţiile ei. Comisia îşi apără propria autoritate şi priveşte cu îngrijorare la iniţiativele unor state de a lua pe cont propriu politicile împotriva imigraţiei. Este semnificativă mai ales iniţiativa miniştrilor de interne din Franţa şi Germania de a revizui acordurile Schengen, permiţând restabilirea controalelor la frontierele naţionale în anumite condiţii. Cu ocazia reuniunii miniştrilor de Interne din Spaţiul Schengen, organizată în iunie anul trecut la Luxembourg, s-a ajuns la un acord care permite statelor naţionale să adopte măsuri de protecţie atunci când valurile migratorii devin îngrijorătoare.

Ideea, lansată de fostul preşedinte Nicolas Sarkozy, a fost promovată de ministrul de interne Claude Guéant, care împreună cu omologul său german Hans-Peter Friedrich, au semnat o scrisoare prin care solicită ţărilor din spaţiul Schengen să permită prin decizie naţională reintroducerea controalelor la frontiere pe o durată de 30 de zile cu posibilitatea de a fi prelungită. După alegerile din Franţa, propunerea a fost prealuată şi susţinută întocmai de ministrul socialist de interne Manuel Valls.

Comisia Europeană nu a agreat însă niciodată aceste iniţiative care consolidează suveranitatea statelor naţionale. Purtătorul de cuvânt al comisarului Cecilia Malmström declara în 2012 că, dimpotrivă, “Spaţiul Schengen ar avea nevoie de mai multă Europă”.

Comisia Europeană propusese o soluţie menită să limiteze utilizarea abuzivă a noilor puteri, cerând statelor naţionale care ar dori să prelungească măsura de închidere a frontierelor, să ceară acordul statelor membre.

Dar în fond Comisia nu a fost deloc de acord cu revizuirea acordurilor Schengen, sperând să-şi conserve integral prerogativele legate de libera circulaţie. Dacă iniţial spaţiul Schengen fusese reglementat prin acorduri interguvernamentale, ulterior a fost integrat în tratatele UE. Declaraţiile reprezentanţilor Comisiei privind situaţia României au urmat aşadar linia politicii sale generale care a dezaprobat revizuirea acordurilor Schengen.

În mod oficial, cetăţenii români sau bulgari nu au fost niciodată asimilaţi unor forme de migraţie, dar neoficial au fost adesea trataţi ca atare, aşa cum se întâmplă astăzi în mod manifest în Marea Britanie, care exprimă îngrijorări legate de un posibil val “migratoriu” după 1 ianuarie 2014. Reforma Schengen permite să se ia neoficial şi măsuri împotriva cetăţenilor români, dacă situaţia va deveni acută.

Atunci când Comisia de la Bruxelles spune că MCV şi dosarul Schengen nu ar trebui legate între ele, spune mai mult decât pare. Comisia se disociază pe de o parte, de politica statelor membre cu privire la libera circulaţie, iar pe de alta, dezvăluie că aceste state refuză accesul României şi din motive care nu sunt conţinute în rapoartele MCV.