Renumita publicaţie New York Times, ameninţată de faliment

Baltimore Examiner, Kentucky Post, Seattle Post Intelligencer, San Franciso Chronicle, Rocky Mountain News, Philadelphia Inquirer, Chicago Tribune – sunt câteva din publicaţiile americane care au devenit deja victime ale crizei cu care se confruntă sectorul presei scrise. Analistul media, Jack Myers:

"Întreaga industrie a presei tipărite va pierde în perioada 2007-2010 peste 40% din venituri. Această tendinţă afectează inclusiv metropola New York."

"Bătrâna Doamnă", cum mai este numită publicaţia New York Times, suferă deja de pe urma acestui fenomen. Trustul are datorii de un miliard de dolari. Un articol deosebit de pesimist prevedea intrarea în incapacitate de plată în mai.

Greu de crezut că New York Times va înceta pur şi simplu să mai existe, dar situaţia nu arată deloc bine. Profitul în al treilea trimestru a scăzut cu 50% şi nici măcar măsurile dure de reducere a costurilor nu au reuşit să anuleze efectele prăbuşirii încasărilor. Veniturile obţinute din activităţile online ale companiei nu acoperă pierderile ediţiei tipărite.

Se dovedeşte astfel că nici cel mai mare cotidian, cu un tiraj de un milion de exemplare, chiar 1,4 milioane sâmbăta, distins cu 96 de premii Pulitzer, mai mult decât orice altă publicaţie, de peste o sută de ani simbolul neconstestat al presei de calitate, nu este imun la criză.

Una din cauze este scăderea pe termen lung a cererii de publicitate şi a abonamentelor, fenomen înrăutăţit din cauza crizei economice mondiale. Acţiunile New York Times au scăzut cu 60% iar proprietarii au decis să vândă de urgenţă acţiuni în valoare de 250 de milioane de dolari miliardarului mexican, Carlos Slim.

Anul 2009 nu va aduce schimbări pozitive, avertizează conducerea ziarului, ba dimpotrivă. 530 de angajaţi au fost daţi afară în lunile trecute, alte sute de disponibilizări vor urma. Salariile redactorilor şi managerilor au fost reduse cu 5% iar, pentru prima oară în patru decenii, conducerea companiei a decis să nu acorde dividende.

Salvarea pe Internet?

Impresionantul turn în care îşi are sediul New York Times, conceput de arhitectul Renzo Piano, nu mai este proprietatea grupului. Acesta a fost nevoit să îl vândă, din cauza nevoii urgente de lichidităţi, şi să reînchirieze spaţiul. La unul din etaje sunt cei care ar putea salva această marcă jurnalistică de tradiţie.

Este vorba de nişte tineri creativi, specialişti în presă digitală, care au construit o prezenţă pe Internet foarte apreciată pentru New York Times. Proprietarul Arthur Sulzberger a recunoscut din timp importanţa Internetului.

Oferta este diversificată, bogată şi inedită. Hărţi interactive, prezentări multimedia, grafice cu informaţii. Lângă un comentariu se găseşte linkul la blogul autorului, la pagina sa din Facebook şi la prezenţa sa pe Youtube. Portrete cu documentare foto şi audio ale unor locuitori ai New York-ului sunt disponibile pe siteul publicaţiei, la fel ca şi o serie de articole care explică actuala criză financiară internaţională.

Chiar dacă pagina de internet a New York Times este cea mai accesată a unei publicaţii, aceasta nu înseamnă că oferta online va salva compania de la faliment.

Simbol al presei de investigaţie, New York Times refuză orice ajutor de la stat. Riscul de influenţare a politicii editoriale ar fi prea mare. Fundaţiile ar putea fi de ajutor, crede Evan Cornag, profesor la şcoala de jurnalism de la Universitatea Columbia:

"Discuţia este foarte aprinsă în prezent. Întrebarea este dacă am comis cu toţii o eroare majoră atunci când am permis oferirea gratis a informaţiilor pe Internet. Avem nevoie oare de abonamente pentru accesarea conţinuturilor online?"

Aşa-numitele microplăţi nu ar ajunge oricum. Dacă fiecare din cei un milion de cititori zilnici ar plăti doi dolari pe lună, s-ar strânge doar 24 de milioane la fiecare 30 de zile. Publicitatea în ziar şi pe site s-a ridicat însă în 2008 la un miliard de dolari. Expertul Evan Cornag prevede că viitorul va aparţine presei de mâna a doua:

"Pentru conţinuturi cu adevărat bune din economie şi politică externă va exista o elită dispusă să plătească. Informaţia care va fi oferită gratis, susţinută de publicitate, va consta din bârfe despre celebrităţi, sport şi alte teme de acest tip."

Aron Pillhofer, responsabil pentru divizia online a New York Times, crede că publicaţia are o nouă misiune: acea de a-i apropia pe cititorii online de reportajele bune şi de jurnalismul serios, astfel încât, la un moment dat, aceştia să fie dispuşi să plătească pentru conţinuturile accesate.

În acest caz, spune el, criza nu va marca sfârşitul New York Times, ci un punct de cotitură major, care va duce la transformarea trustului în ceva mai bun.

Autori: Lena Bodenwein / Ovidiu Suciu

Editor: Alina Kühnel