Reportaj de la kilometru zero al năpastei europene

„Sărăcia pură domneşte în Republica Moldova”. Cum încearcă totuşi, basarabenii să se descurce? Şi ce hram poartă micul imperiu stalinist din Transnistria - „o ţară, care, deşi de fapt nu există, oferă defunctei Uniuni Sovietice posibilitatea de a supravieţui în conservă”. Iată tot atâtea subiecte cărora ziarul berlinez Die Welt le consacra, la 14 decembrie, o pagină întreagă.

Spre a descrie plastic culmea mizeriei continentale, cea din Republica Moldova, reporterul german relevă că, pentru oamenii trăind la polul sărăciei europene, România a devenit (unica) „rază de speranţă”.

În propria lor ţară, „comuniştii constituie principala forţă politică, o alianţă pro-europeană domină parlamentul, dar pe cetăţeni toate acestea îi interesează prea puţin”. Fiindcă „oamenii se luptă să supravieţuiască şi-şi caută mântuirea în străinătate”.

Venitul statistic mediu, pe cap de locuitor moldovean, nu depăşeşte 165 de euro pe lună.

Spre a-şi ilustra tranşantul diagnostic, ziaristul german a vizitat satul Zberoaia, un cătun de 2000 de suflete, din care sute de ţărani, în special femei, şi-au luat lumea în cap şi lucrează în statele UE, de regulă ca servitoare sau îngrijitoare de bătrâni spre a-şi putea întreţine familiile.

Unii foşti emigranţi din sat au reuşit şi acasă în pofida tuturor greutăţilor. E, de pildă, cazul lui Anatoliu Axentiu care, după o pribegie grea, a revenit cu destui bani din Italia ca să-şi cumpere 26 de hectare de pământ şi să-şi asigure prosperitatea.

Majoritatea celorlalţi basarabeni sunt siliţi să se înarmeze cu răbdare. Cine vrea să scape de polul sărăciei şi să se îndepărteze de kiloemtru zero al năpastei se vede nevoit să se doteze cu stăruinţa necesară aşteptărilor interminabile la coadă, în faţa consulatului românesc.

E mare îmbulzeala din strada Grigore Ureche, la poarta reprezentanţei diplomatice româneşti din capitala Republicii Moldova, iar accesul la paşaportul românesc, dătător de libertatea de a munci în occident, e dificil. Potrivit ziarului german, în răspăr faţă de promisiunile lui Traian Băsescu, procedura de recăpătare a cetăţeniei române pentru basarabeni nu s-a simplificat ci, dimpotrivă, s-a complicat din anul 2000 încoace.

În ultimul deceniu doar 30.000 de moldoveni au reuşit să intre în posesia râvnitei cetăţenii române. În anii 90 fuseseră 90.000.

Pe de altă parte, emigrarea, care a contribuit semnificativ la modernizarea unor zone ale Republicii Moldova, „nu e doar o binecuvântare ci, simultan, şi un blestem”. Preţul ei îl plătesc prea adesea familiile destrămate şi „orfanii sociali”, copiii rămaşi singuri din pricina dispariţiei, fie şi vremelnice, în lumea largă, a părinţilor lor, pe care uneori, propriile odrasle nu-i mai recunosc când se întorc.

Ziarul publică alăturat şi un alt reportaj, de această dată din muzeul figurilor de ceară staliniste, care e „ţara între ghilimele”, numită „Transnistria”, micul imperiu separatist al lui Igor Smirnov şi al stăpânilor săi ruşi.

În statul monumentelor lui Lenin autoarea reportajului a descoperit femei cu o pensie de 40 de euro pe lună, a căror sărăcie lucie le împinge să-ncerce să vândă nimicuri la marginea străzilor, până le alungă un atotputernic miliţian, fiindcă n-au aprobare de vânzare.

Şi mai aflăm despre lupta cu morile de vânt a unei apărătoare a drepturilor femeilor bătute, înrobite şi silite să se prostitueze în străinătate, pe nume Oxana Alistratova. Oxana conduce o organizaţie nonguvernamentală şi se teme, nu fără temei, de compania „ochiul şi timpanul”. Kaghebiştii o supraveghează permanent, ceea ce nu-i împiedică pe poliţiştii politici ai lui Smirnov s-o şicaneze în fel şi chip şi nici n-o apără de ameninţări cu moartea, anonime, proferate la telefon.

În rest, presa germană se ocupă de o controversată vizită efectuată în Afganistan de ministrul federal al apărării, zu Guttenberg, în compania soţiei sale şi de un moderator de televiziune menit să dea cât mai multă publicitate acestei călătorii neobişnuite.

Spaţii largi se dedică şi luptei pentru putere din Iran, căreia i-a căzut victimă şi ministrul de externe Mottaki, cea mai recentă jertfă pe altarul întăririi puterii tiranice, exercitate la Teheran de preşedintele Mahmud Ahmadinedjad şi de şeful său, aiatolahul Kamenei. Fiindcă, potrivit ziarului berlinez Tagesspiegel, tocmai acestui scop, al consolidării autorităţii prezidenţiale, i-a servit demiterea extrem de umilitoare a lui Mottaki, survenită în timp ce ministrul de externe iranian efectua o vizită în străinătate.

Autor: Petre M. Iancu

Redactor: Rodica Binder