Responsabil european: "Numai cu o mică atenţie ne-am putut contina drumul de la Curtici"

Pe 9 mai, la orele dimineţii, un tren de marfă părăşeşte gara din Instanbul cu destinaţia Köln. În urma lui, pe peron, rămâne o delegaţie numeroasă, cu oficiali de la căile ferate germane şi responsabili ai ministerelor de resort din Bulgaria, România, Turcia şi Ungaria.

Nu este vorba de un tren oarecare. Cele 17 vagoane, în care iau loc specialişti din mai multe state, constituie de fapt un transport test pentru fezabilitatea căilor ferate. Iniţiativa aparţine concernului automobilistic Ford, care caută soluţii pentru transportul mai rapid şi mai ieftin al motoarelor fabricate în Turcia către centrele de asamblare din Germania.

În mod obişnuit, autocamioanele au nevoie de circa 100 de ore pentru a aduce la Köln piesele produse în partea asiatică a Istanbulului.

Este vorba aşadar despre un pariu cu timpul, pe care căile ferate îşi propun să îl câştige.

Herwig Novak, responsabil în cadrul Secretariatului pentru realizarea coridorului paneuropean patru a călătorit cu acest tren, pe traseul a cărui lungime atinge 3000 de kilometrii.

După o primă etapă, în Turcia, unde viteza medie nu a depăşit 30 de kilometrii la oră, garnitura s-a împotmolit efectiv în solul moale şi liniile vechi din Bulgaria.

Greutăţilor tehnice li s-au adăugat formalităţile vamale la graniţa cu România. Herwig Novak ne povesteşte:

”Am aşteptat circa 4 ore la Curtici şi ...numai pe baza unei mici atenţii, a unui cadou, am putut să ne continum drumul. Nu există alte şanse de a circula mai departe. Dacă nu cunoşti limba, nu se găsesc anumite documente, dispărute undeva într-un birou...” ne lămureşte responsabilul european.

Terasamentele din România sunt însă bune, comparativ cu cele din Turcia şi Bulgaria. Aici viteza media a trenului a atins circa 60 de km la oră.

Românii au fost deosebit de atenţi şi amabili faţă de transportul test. Deşi existau deja două locomotive, una electrică şi una diesel, pentru cele 17 vagoane, feroviarii românii au insistat să preia transportul cu o locomotivă proprie.

"Asta aduce bani", spune Novak."La început nu am acceptat, pentru că nu am văzut necesitatea unei asemenea cheltuieli suplimentare. Dar întreruperile de curent temporare,ne-au convins să acceptăm locomotiva românească, pentru cei 800 de kilometrii parcurşi în România” povesteşte resemnat Novak.

Şi la graniţa dintre Austria şi Germania trenul a fost pus pe linia de aşteptare. Dar aici motivele au fost de altă natură. Ajunşi mai devreme decât fusese planificat, germanii nu au acceptat să modifice trasele stabilite prin program, deşi în tren se aflau chiar reprezentanţi de rang înalt ai Deutsche Bahn. Programul nu poate fi modificat, indiferent de importanţa pasagerilor.

Ţelul a fost atins în 70 de ore. Căile ferate au câştigat pariul cu transportul rutier.

Dar, am vrut să ştim de la responsabilul german, care este viitorul unui asemenea proiect?

Optimist, Herwig Nowak aşteaptă cu nerăbdare primele transporturi reale pe traseul testat. O singură problemă ar trebui rezolvată însă înainte de a porni la drum. Însoţirea fiecărui transport de către un specialist. Un specialist care să cunoască dificultăţile tehnice ale traseului dar şi obiceiurile vameşilor din Balcani.