Restaurarea vilei pictorului Max Liebermann

Max Libermannn este alături de Lovis Corinth şi Max Slevogt printre cei mai de seamă reprezentanţi ai impresionismului german. El a locuit în Berlin lîngă Poarta Brandendenburg în Pariser Platz,împlinindu-şi în 1910 şi visul de a avea o reşedinţă de vară pe malul lacului Wannsee, o casă în stil rural cu o terasă ce dă spre lac şi spre grădina care este imortalizată de Liebermann în multe din picturile sale. Din 1995 o asociaţie de admiratori ai pictorului se străduieşte să restaureze vila,transformată în muzeu. Mulţi membri ai asociaţiei lucrează voluntar la restaurarea ei sau organizează acţiuni de colectare de bani pentru îmbogăţirea exponatelor.

Acest angajament este totodată pentru ei şi o revenire la vremea în care a trăit marele pictor german. La început în asociaţie au fost doar şapte membri. Astăzi ea numără peste 650 şi numărul lor este în creştere. Ce minunat este să te poţi plimba pe aleea de mesteceni sau să priveşti din dormitorul soţilor Liebermann peluza ce coboară spre lac. Liebermann s-a retras aici vrînd să scape de trepidanta capitală. In Berlin a locuit în casa pe care i-a lăsat-o moştenire tatăl său, un bogat comerciant de textile evreu. In vara lui 1910 el s-a putut muta împeună cu soţia sa Marta, cu fetiţa lor Käthe şi cu căţelul Männe în frumoasa vilă de pe lac .Din mai şi pînă în oct. pictorul şi familia sa au trăit fericiţi în micul Versailles ,după cum numea Liebermann reşedinţa sa de vară. Peste 200 de tablouri sunt inspirate de grădina surprinsă în diferite ipostaze şi anotimpuri. La etajul vilei vor fi expuse în viitorul muzeu,tablouri ale lui Liebermann, iar la parter se va afla partea documentară şi în sufragerie o cafenea. In castelul său de pe Wannsee Libermann a trăit ca preşedinte al Academiei prusiene de artă din 1920 şi pînă în 1933 şi momente tragice .Declarat proscris de nazişti, pictorul va înceta din viaţă în 1935 singur şi plin de amărăciune. Foarte puţini au avut curajul să asiste la înmormîntarea sa în vechiul cimitir evreiesc din Berlin. Renumita pictoriţă Käthe Kollwitz a fost însă prezentă.

Libermanna a avut şansa de a nu trăi momentul cînd naziştii i-au confiscat în 1943 vila, transormată o vreme în spital. In 1995 micul Versailles de pe Wannsee a fost inclus în patrimoniul cultural şi în 1997 s-a luat hotărîrea să devină muzeu. Restauratorii au descoperit sub şapte straturi de tencuială şi urmele frescelor inspirate de la Villa Delivia din Roma pe care Liebermann le-a admirat şi preţuit mult. Organizatorii speră ca muzeul să aibă anual 60.000 de vizitatori. Nu doar pentru străini, ci şi pentru tineri şi elevi este interesantă o vizită la vila lui Libermann. In două încăperi ale muezului sunt expuse documente şi fotografii care atestă contribuţia burgheziei evreieşti din vremnea Imperiului şi a republicii de la Weimar la stimularea activităţilor culturale. Nu departe de vila lui Liebermann se află şi Casa unde a avut loc Conferinţa de la Wannsee la care conducătorii nazişti au decis exterminarea evreilor. Muzeul este vizitat anual de 60.000 de persoane. Pe viitor turiştii vor avea posibilitate să vadă aşadar două obiective de mare interes în această zonă. Deocamdată vizitatorii curioşi să viziteze vila şi în stadiul de restaurare declară că sunt fascinaţi de atmosfera locului, de şarmul care le aminteşte de Italia sau de Franţa. Membrii Asociaţiei Max Libermann şi-au propus să termine lucrările de restaurare ale micului Verssailles în 2005.