Retrospectiva săptămânii politice germane

Nici nu au amuţit bine discuţiile aprinse izbucnite săptămâna trecută pe tema renunţării la ziua naţională a Germaniei, care are loc pe 3 octombrie, că dezbaterile au fost reluate cu câteva zile în urmă în contextul aniversării a 15 ani de la căderea zidului din Berlin. În noaptea de 9 noiembrie 1989 cădea în sfârşit zidul despărţitor al Berlinului, care a divizat Germania timp de 28 de ani, cădea pe cale paşnică, fără vărsare de sânge. Preşedintele federal, Horst Köhler spunea că germanii pot fi mândri de această reuşită, de a-şi fi cucerit libertatea pe cale pşnică. Ex-cancelarul Helmut Kohl, considerat a fi arhitectul reunificării Germaniei, a atras atenţia de asemnea asupra acestui aspect. El a recunoscut că procesul apropierii de facto dintre noile şi vechile landuri federale durează mai mult decât şi-a imaginat cu 14-15 ani în urmă. Actualul şef al guvernului federal, Gerhard Schröder a calificat data de 9 noiembrie drept o zi a bucuriei dar a amintit, ca dealtfel şi alte personalităţi politice germane, că această aniversare este umbrită de evenimentele de la 9 noiembrie 1938, când în aşa-numita noapte de cristal naţional-socialiştii au incendiat numeroase sinagogi din Germania. Iată de ce ziua de 9 noiembrie este şi o ”zi a ruşinii”, a apreciat cancelarul. Preşedinta Uniunii Creştin-democrate, Angela Merkel a folosit prilejul pentru a apela la germani să-şi asume în comun responsabilitatea asupra viitorului ţării. Creştin-democraţii nu au pierdut ocazia să critice guvernul, mai ales pe cancelarul Schröder că a vrut să renunţe la o zi atât de importantă în istoria germanilor. Lidera creştin-democrată a reluat atacul la adresa lui Schröder într-un articol publicat în paginile cotidianului berlinez ”Die Welt”. Cancelarul nu ar înţelege semnificaţia acestui eveniment, altfel nu ar fi vrut să renunţe la ziua naţională doar pentru a reduce ceva din datoriile statului. Cancelarul propusese cu o săptămână în urmă ca ziua unităţii germane să aibă loc în prima duminică din octombrie fără a mai fi legată de data de 3 octombrie. Schröder a renunţat repede, mai precis după 24 de ore,la aceste planuri nepopulare, văzându-se confruntat cu critici vehemente nu numai din partea opoziţiei ci şi din rândurile coaliţiei de la Berlin. Creştin-democraţii ar fi dorit în aceste zile să ştie dacă şeful guvernului social-ecologist ar accepta să se renunţe la sărbătoarea de 1 mai sau ce-ar gândi dacă, potrivit ideilor sale, ziua unităţii germane ar cădea pe 7 octombrie, fosta zi naţională a RDG.

Cert este că muntele de datorii pe care îl...administrează ministrul de finanţe Hans Eichel creşte şi creşte văzând cu ochii. În noaptea de joi spre vineri comisia bugetară din Bundestag a aprobat bugetul pe anul 2005, care prevede datorii suplimentare de 22 de miliarde de euro. Ministrul de finanţe Eichel speră ca printr-o serie de măsuri de austeritate să poată respecta anul viitor criteriile pactului european de stabilitate monetară, pact pe care Germania l-a încălcat în ultimii trei ani. Opoziţia se îndoieşte că guvernul va reuşi o astfel de performanţă. Chiar şi Eichel a spus că ar fi la limită. El se bazează pe fonduri substanţiale de care statul ar dispune în cursul anului viitor în urma vânzărilor propietăţilor sale. Opoziţia avertizează că aşa se vor duce pe apa sâmbetei toate proprietăţile statului german şi tot nu se va atinge obiectivul dorit. Despre anularea unei alte sărbători din calendarul germanilor se va mai discuta în zilele următoare, există propunerea renunţării la lunea din sărbătoarea Rusaliilor. Dar şi această tentativă va fi respinsă de opoziţie, care consideră că nu aşa se pot rezolva problemele majore cu care se confruntă Germania la ora actuală. Nu puţini sunt cei care afirmă că germanii lucrează în comparaţie cu alte state vesteuropene cel mai puţin şi dispun cele cele mai multe zile de concediu. A spus-o chiar în aceste zile şefa Uniunii Creştin-democrate Angela Merkel. Şi tot aşa nu puţini sunt de părere că trebuie trecut la săptămâna de lucru de 40 de ore. De astă dată partidele coaliţiei de la Berlin şi sindicatele se opun, deşi în multe firme germane, prin înţelegeri speciale între management şi angajaţi, aeasta a devenit de mult realitate. Dar dezbaterile pe aceastză temă abia au început.