1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Retrospectiva săptămânii politice româneşti

Cristian Ştefănescu15 octombrie 2004
https://p.dw.com/p/B36o

Nu a trecut prea mult timp de când unii sau alţii dintre cârcotaşii analizelor politice avertizau că, dâmboviţeneşte, parlamentarii Partidului Social Democrat care nu se vor regăsi pe noile liste electorale îşi vor renega disciplina de partid şi, exprimându-şi ofensa, vor boicota ultimele zvâcniri legislative ale formaţiunii de guvernământ. Rebeliunea internă din PSD s-a produs săptămâna aceasta, Viorel Hrebenciuc, liderul grupului pesedist din Camera Deputaţilor, fiind, joi, pus în situaţia de a inventa recompense pentru cei aleşi în consultarea preliminară de la începutul lunii septembrie dar pe care i-a eliminat conducerea centrală a formaţiunii. Pentru unii vor fi eliberate câteva posturi calde prin ambasade exotice, altora li se va da de lucru prin fruntea corpului funcţionarilor publici, în fine, nu vor fi lăsaţi de pripas ca, Doamne fereşte, să-i apuce migrarea către varii formaţiuni dispuse să-şi întărească efectivele cu niscai acoliţi de baroni locali, cunoscători ai cutumelor electorale în diverse capete de teritoriu. Printre cei care au avut cuvinte nu tocmai de laudă faţă de ultimele evoluţii pre-electorale s-a numărat şi liderul Tineretului Social-Democrat, Victor Ponta, copilul de suflet al premierului Adrian Năstase avertizând asupra lipsei de consecvenţă a partidului şi consecinţelor redistribuirii locurilor eligibile către candidaţi impuşi în detrimentul mai tinerilor, aleşi la preliminare. Pentru ca bursa locurilor de muncă a lui Hrebenciuc să îşi afle eficienţa se mai impune ca actuala putere să se menţină pe poziţii, în fruntea Executivului – ceea ce, deocamdată, nu este neapărat sigur. Traian Băsescu, primarul general al Capitalei, se lăuda, şi săptămâna aceasta, că el va câştiga alegerile prezidenţiale. Ceea ce chiar imposibil nu este!

Despre Hrebenciuc a vorbit şi Traian Băsescu, în aceste din urmă zile, liderul PD acuzându-l pe deputatul Bacău că ar fi unul dintre cei care poartă responsabilitatea pentru starea sănătăţii fostului candidat la Preşedinţie al Alianţei Dreptate şi Adevăr, Theodor Stolojan. Acesta din urmă a revenit în România iar opinia publică aşteaptă explicaţii pe marginea retragerii sale din cursa pentru Cotroceni, nu de alta, dar prea multe speculaţii s-au strecurat pe post de răspunsuri în zilele scurse de la plecarea intempestivă a lui Stolojan.

Retrageri şi reveniri au caracterizat, în ultimele zile, şi viaţa Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii. Retras, din solidaritate cu “scârba” lui Andrei Pleşu, Mircea Dinescu a revenit asupra deciziei şi va rămâne pe mai departe în Colegiul CNSAS. Poetul susţine că s-a răzgândit doar pentru a nu le da satisfacţie celor care s-au bucurat că au scăpat de doi membri incomozi ai Colegiului. Aceasta nu înseamnă, însă, că ne putem aştepta la o nouă interpretare a dosarului Corneliu Vadim Tudor, cel care, exonerat de preşedintele CNSAS, Gheorghe Onişoru, a fost admis în cursa pentru Cotroceni ca unul care pe nimeni la Securitate nu a turnat ci doar de note de conversaţii s-a ţinut. La Poiana Braşov, secretarul general al Alianţei Nord-Atlantice, Jaap de Hoop Scheffer, a făcut o afirmaţie care a inflamat spiritele în presa bucureşteană: Canalul Bîstroe nu este, în opinia olandezului, o problemă a NATO. Ziarele româneşti au invocat articolul 5 din Carta NATO, cel referitor la solidaritatea aliaţilor în cazul unei intimidări sau agresiuni externe. Deocamdată nu este vorba, din fericire, decât despre o încercare de intimidare, dar Bucureştii par a fi aşteptat un gest de solidaritate. De genul celei manifestate de ziarişti în faţa unui gest al Senatului ce se potriveşte mănuşă cu ultimul raport de ţară al Comisiei Europene: suspendarea acreditării pentru reporterii României Libere.

În fine, de săptămâna aceasta, platformele electorale ale principalelor grupări angrenate în bătălia pentru Parlament sunt publice. De acum nu mai rămâne decât să vedem care este mai vandabilă şi cât de precauţi sunt românii în faţa tentaţiilor populiste ale celor ce tânjesc la călduţele fotolii parlamentare şi portofolii ministeriale.