Retrospectiva Uniunii Europene 2012

Încă de la începutul lui decembrie, UE părea că va intra în noul an mai dezbinată ca niciodată. Totuși, la cel mai recent summit UE, s-a putut observa un nou avânt. Uniunea monetară nu mai e atât de instabilă ca la începutul anului, chiar dacă mai sunt încă multe probleme de rezolvat. Criza datoriilor a fost tema centrală și în 2012, lăsând alte subiecte în planul secund: războiul civil din Siria, intensificarea conflictului în Orientul Apropiat, revoltele din Egipt au fost observate marginal de UE. Tot în plan secund, oarecum, au rămas și crizele politice din Ungaria și România. Nici unei chestiuni atât de importante - integrarea europeană a Serbiei și a altor state ex-iugoslave, nu i s-a acordat îndeajuns de multă atenție. Croația va deveni într-adevăr membru al UE. Însă în ceea ce privește negocierile pentru integrarea Serbiei, cancelarul Angela Merkel a declarat răspicat la ultimul summit că ”nu e momentul potrivit”, pentru că „analizăm îndeaproape situația economică”. Totul trebuie acum să se concentreze în direcția consolidării uniunii monetare.

Atmosferă apocaliptică

Se pare că în 2012, criza a depășit punctul culminant. Iar dacă ne gândim mai bine, momentul ei de vârf a fost în primăvară. Șeful Comisiei Europene, José Manuel Barroso, a avertizat că „proiectul european și realizările acestuia sunt ireversibile”. Președintele Parlamentului European, Martin Schulz, vedea în șomajul ridicat în rândul tinerilor „o rușine, care pune în pericol democrația în întreaga Europă”. Domina o atmosferă apocaliptică și unii preziceau chiar sfârșitul monedei euro.

Ieșirea Greciei din UE, o posibilitate

Grecia e țara către care s-au îndreptat cele mai multe avertismente, acuzații și speranțe. Atena a primit un al doile pachet de ajutor financiar. Comisarul european pentru Economie, Olli Rehn, a subliniat că „țara a trăit sistematic pe picior mare, timp de un deceniu“. Propunerile de a părăsi uniunea monetară au venit în primăvară nu numai din partea Germaniei. Ministrul austriac de Finanțe, Maria Fekter, era de părere că Grecia ar trebui să părăsească de tot UE, pentru a candida apoi din nou. „Și atunci am putea să vedem exact, dacă Grecia îndeplinește criteriile de adrerare“.

Vești bune de la BCE

Totuși, cursul salvării euro s-a schimbat radical în vară. Șeful Băncii Centrale Europene (BCE), Mario Draghi, anunțase achiziția nelimitată de obligațiuni de la statele europene aflate în criză, în scopul diminuării dobânzilor acestora. Pentru șeful Băncii Centrale Germane, Jens Weidmann, această decizie reprezintă însă cea mai mare greșeală, deși alții văd în ea o salvare. Divergențele s-au făcut simțite la summit-ul UE din iunie. Noul președinte francez, Francois Hollande, a reușit împreună cu premierul italian, Mario Monti, să modereze cursul european de austeritate, general acceptat până la acel moment. Cancelara Angela Merkel a fost văzută ca o perdantă, în urma acestui summit. Atmosfera era rece în Europa. Rebecca Harms, co-președinta Fracțiunii Ecologiste din Parlamentul European, a conchis: „Atâta timp cât ne întrebăm dacă doamna Merkel a pierdut sau nu, daca Hollande sau Monti au câștigat, dacă sudul e mai important decât nordul sau invers, nu cred că suntem pe drumul cel bun pentru a scoate Europa din criză“.

Sentiment de comunitate a destinului

Nici măcar Premiul Nobel acordat UE nu a ameliorat atmosfera. Dimpotrivă, în noiembrie s-au încins spiritele din nou, pentru că nu au existat soluții unanime nici în ceea ce privește bugetul UE, nici ajutorul financiar pentru Grecia și nici în privința măsurilor pentru salvarea euro. Totuși, statele membre au ajuns, în ultimele săptămâni ale anului la concluzia că destinul UE ne privește pe toți. Marea diferență față de începutul anului 2012 este că acum există consens: zona euro nu trebuie sub nici o formă desființată, nici o țară nu iese din UE, chiar și cu prețul unor transferuri de bani pe termen lung, de la cei mai puternici la cei mai slabi. Dar în aceste condiții, statele care primesc ajutor sunt obligate să recurgă la reforme. Cancelara Angela Merkel e de părere că moneda euro e pusă în pericol fără aceste eforturi comune, iar în plus, Europa va fi lăsată în urmă de alte regiuni: „Dacă închidem pur și simplu ochii, nu vom putea asigura bunăstare pentru viitor“. Aceste subordonări nu sunt pe placul tuturor. Există chiar și puternice mișcări de opoziție. Cu toate acestea, sentimentul unei comunități a destinului s-a intensificat pe parcursul anului 2012.