Germania

Reunificarea Germaniei - la ce bun s-o sărbătorim?

Ştiu despre Războiul Rece numai din spusele părinţilor. Trăiesc între nostalgia după fosta RDG şi căutarea propriei identităţi. Cum priveşte "generaţia Reunificării", ziua unităţii germane?

default

Ne-am putea închipui că Germania celebrează ziua naţională şi toată lumea sărbătoreşte cu fast. O imagine încă grotescă în opinia multora. Sau nu. "3 octombrie este o zi naţională perfectă tocmai acum când se vorbeşte din nou despre divizare", spune Clemens Hühmer, născut în 1986 în vestul Berlinului. "Reunificarea este cel mai bun exemplu că nu toate evenimentele istorice au o evoluţie negativă."  Clemens Hühmer face parte din generaţia tânără care are cunoştinţe despre  Războiul Rece şi fosta RDG numai din povestirile părinţilor şi de la ora de istorie din şcoală. În schimb, Zidul Berlinului este prezent în memoria acestor tineri.

Niciodată în partea de est!

"Deşi nu am nimic în comun cu fosta separare a celor două Germanii nu m-aş muta niciodată în estul Berlinului. Am prieteni din est cărora, de asemenea, nu le-a trecut niciodată prin minte să se mute la Wilmersdorf sau Charlottenburg", mărturiseşte Hühmer.

De ce nu s-a detaşat tânăra generaţie, venită pe lume chiar şi după Reunificare, de schema est-vest nici la aproape trei decenii de la căderea Zidului Berlinului? Un studiu al centrului de sociologie din cadrul universităţii "Martin Luther" din Halle-Wittenberg a încercat să găsească răspunsul la această întrebare. Autorii acestuia, Everhard Holtmann şi Bernd Martens, au ajuns la concluzia că "RDG este vie până şi în memoria celor care n-au experimentat traiul în partea de est a Germaniei". Conform studiului, nu numai tinerii crescuţi după Reunificare în noile landuri federale sunt influenţaţi de povestirile părinţilor şi bunicilor, ci şi cei din vestul ţării.  

Şicane la graniţă

"Tatăl meu povesteşte mereu despre şicanele de la graniţa dintre cele două Germanii atunci când trecea din partea de vest a Berlinului prin fosta RDG către Bavaria", îşi aminteşte Clemens Hühmer. Grănicerii îi controlau maşina şi îl lăsau să aştepte multă vreme la frontieră.

Symbolbild Tag der Deutschen Einheit

În schimb, părinţii şi bunicii din est au transmis tinerei generaţii şi amintiri frumoase despre fosta RDG. "Comparativ cu actualele vremuri, fosta RDG pare să fi oferit o perspectivă relativ bună", afirmă Everhard Holtmann în paginile publicaţiei "Die Zeit". Cu cât mai tinere persoanele chestionate, cu atât mai neutră opinia faţă de fosta RDG. Conform rezultatelor studiului, spre deosebire de părinţi şi bunici, generaţia născută după Reunificare este de părere că nu există nicio alternativă la statul de drept.

Renunţarea la "nostalgia comunistă"

O oarecare nostalgie a constatat-o şi Natalie Oikova, născută în 1995 în partea de est a Berlinului, la părinţii ei. Tatăl Nataliei a sosit în 1989 din Bulgaria în fosta RDG, aflată deja pe cale de destrămare, pentru a munci într-un laborator de tehnică dentară. Doi ani mai târziu s-a stablit în Germania şi soţia sa. 

"Părinţii mei au tânjit multă vreme după societatea fraternă din Bulgaria. Erau plăcut surprinşi de socialism şi de relaţiile interumane de atunci", spune Natalie. Între timp situaţia s-a schimbat. "Bulgaria pe care părinţii mei o cunosc nu mai există. Lumea s-a schimbat enorm în ultimii 30 de ani." Tânăra studentă spune că nu se consideră nici germană nici bulgară, ci berlineză.

Zidul din capetele oamenilor

Dar mărturisirea sa nu ajută la nimic fiindcă termenul "separare" se conturează cel târziu când Natalie vorbeşte despre cartierul ei de suflet. Iar Zidul este din nou prezent. Tânăra locuieşte în cartierul Marzahn-Hellersdorf care, cu blocurile sale din beton, trece drept un simbol viu al culturii urbane RDG-iste.  

Deutschland Berliner Mauer

Zidul Berlinului, noiembrie 1989

Zidul invizibil se prelungeşte mult, până în partea de vest. La alegerile din septembrie, tânărul politician şi actor, Michel Brandt din Karlsruhe - pentru prima oară în Bundestag din partea formaţiunii Die Linke (Stânga) - evocă mereu trecutul Germaniei. În campania electorală, Brandt a fost numit membru al "partidului ucigaş de la Zid". "Întotdeauna când dezbaterea politică nu înaintează se recurge ca argument la fostului partid comunist RDG-ist, SED", spune Brandt. Formaţiunea Die Linke s-a desprins în 2007 din Partidul Socialismului Democratic (PDS), apărut din rândurile fostului SED (Partidul Unităţii Socialiste din RDG).

Simbol al pacifismului

Michel Brandt n-a sărbătorit ziua de 3 octombrie niciodată. Astfel, tânărul politician aparţine majorităţii germanilor care se bucură de Reunificare, dar care preferă să-şi petreacă ziua altfel decât celebrând unitatea ţării.

"Eu cred că pentru Germania este important faptul că 3 octombrie a devenit ziua naţională", crede Clemens Hühmer. "Se spune mereu că totul se destramă, dar Reunificarea a decurs, în mare parte, paşnic şi este exemplul minunat că se poate şi altfel." 

Autor: Astrid Prange/ CS

Albanian Shqip

Amharic አማርኛ

Arabic العربية

Bengali বাংলা

Bosnian B/H/S

Bulgarian Български

Chinese (Simplified) 简

Chinese (Traditional) 繁

Croatian Hrvatski

Dari دری

English English

French Français

German Deutsch

Greek Ελληνικά

Hausa Hausa

Hindi हिन्दी

Indonesian Bahasa Indonesia

Kiswahili Kiswahili

Macedonian Македонски

Pashto پښتو

Persian فارسی

Polish Polski

Portuguese Português para África

Portuguese Português do Brasil

Romanian Română

Russian Русский

Serbian Српски/Srpski

Spanish Español

Turkish Türkçe

Ukrainian Українська

Urdu اردو