„Reuşim“? – Costurile imigraţiei

Niciodată nu s-a ştiut numărul exact al refugiaţilor din Germania. De la începutul lui septembrie 2015 pâna la finalul lui iulie 2016, au fost înregistraţi în sistemul computerizat EASY (distribuirea în primă fază a refugiaţilor care cer azil) 900.623 oameni.

Dar această cifră nu poate fi luată foarte în serios, pentru că oamenii au fost intervievaţi anonim, fără nume sau număr de paşaport. Aşa că „dublurile în registru sau alte erori nu sunt excluse“, a declarat pentru DW o purtătoare decuvânt a Oficiului Federal pentru Migraţie şi Refugiaţi (BAMF). „Din păcate, nu putem spune câte dintre aceste persoane se mai alfă în acest moment în Germania, pentru că nu există date personale“, a adăugat aceasta.

În schimb, este sigur că între timp vin mai puţini migranţi către Germania. În iunie, sistemul EASY numărase 16.300 de persoane, pe când în ianuarie fuseseră 91.600.

Cu toate acestea, creşte numărul cererilor de azil, pentru că dosarele sunt prelucrate foarte lent. Conform BAMF, anul trecut au aplicat pentru azil 441.899 de oameni, iar în acest an, pâna la finele lui iulie, 468.762. Vom vedea câţi decid să rămână. Anul trecut au fost acceptate în jur de 50% din dosare, iar în acest an peste 60%.

Costuri aproximative

Refugiaţii trebuie să fie asistaţi, cazaţi şi educați. Mulţi au încercat să facă un calcul al costurilor, printre alţii şi Institutul Economiei Germane (IW) din Köln, Institutul Ifo de la München, Institutul German pentru Cercetare Economică (DIW) din Berlin, Institutul pentru Cercetare din Kiel. Cele mai multe studii preconizează per refugiat costuri între 12.000 şi 20.000 euro. Diferenţele apar în funcţie de metodă şi scenariu.

Pe baza datelor existente, Ministerul Federal al Finanțelor estimează ”costurile aferente solicitanților de azil” pe perioada 2016-2020 la 99,8 miliarde euro, adică în jur de 20 miliarde pe an.

În mai 2016, aceleași estimări ajungeau la 94 miliarde euro. Aceasta se explică prin faptul că ”guvernul federal a aprobat pentru landuri și regiuni mai multe finanțări, printre altele pentru costurile cazărilor în cazurile cererilor de azil aprobate, pentru integrare și pentru construcția de locuințe sociale”, a declarat un purtător de cuvânt al Ministerului Federal al Finanțelor, pentru DW.

În acest an, guvernul federal plătește landurilor 6,9 miliarde euro, aceasta fiind cea mai mare sumă individuală aprobată pentru costuri legate de azil.

Costuri sau investiții?

Nu este clar dacă toate aceste costuri reprezintă numai o povară. La urma urmelor, o parte din acești bani se întoarce la stat. Numai Oficiul Federal pentru Migrație și Refugiați și-a dublat numărul angajaților în ultimele 12 luni, de la 3.000 la 6.000 de persoane.

Revista economică ”Wirtschaftswoche” scrie că au fost create 15.813 posturi de profesori pentru refugiați. În școli generale și profesionale e nevoie de 25.000 de profesori în total,14.000 de educatori la grădinițe și mii de asistenții sociali și psihologi.

”E nevoie de forță de muncă în construcții, în posturile de predare extrașcolară, la școlile de limbi străine, pentru pază, asistență socială și în administrația publică”, scrie într-un raport Institutul pentru Cercetarea Pieței Muncii și a Profesiilor (IAB).

Christian Proano, profesor de economie la Universitatea Bamberg, a declarat pentru postul ”Deutschlandradio”: ”Aceste costuri pentru integrare și calificare a refugiaților nu ar trebui văzute pur și simplu ca o povară, ci ca o investiție”. ”Aceste investiții pot accelera creșterea economică în Germania pe viitor”.

Centrul European pentru Cercetare Economică spune același lucru: când integrarea și activitatea pe piața muncii funcționează, bugetul câștigă în 20 de ani 20 miliarde euro. Dacă merge prost, acesta va avea, dimpotrivă, cheltuieli de 400 de miliarde de euro.

Educație

Întrebarea este, câți refugiați își vor găsi de lucru pentru a-și putea întreține familia în viitorul apropiat. Cu cât un refugiat vorbește mai bine limba germană și cu cât este mai educat, cu atât șansele sunt mai mari ca acesta să nu depindă pe termen lung de ajutor din partea statului.

Dintre refugiații care au făcut cerere de azil anul trecut, numai 2% aveau cunoștințe de limba germană, conform unei cercetări făcute de Oficiul Federal pentru Migrație și Refugiați.

Nu se știe însă prea mult despre nivelul de educație al acestor oameni. În luna iunie, în jur de 300.000 de refugiați au fost înregistrați ca șomeri în căutare de locuri de muncă. Un sfert dintre ei aveau bacalaureat sau o diplomă echivalentă, iar un alt sfert dintre aceștia nu terminaseră școala, conform IAB. În general, același institut consideră că refugiații se află la un nivel scăzut de pregătire profesională: ”Dintre refugiații care își căutau de lucru în luna iunie 2016, în jur de 74% nu aveau nicio pregătire profesională”.

Piața Muncii

Companii mari din Germania au declarat în toamna anului 2015 că intenționează să angajeze și să pregătească profesional refugiați. Dar succesul a fost minim. Cercetările cotidianului ”Frankfurter Allgemeine Zeitung” au scos la iveală faptul că 30 dintre cele mai mari firme germane, care oferă de lucru unui număr de 3,5 milioane de oameni, au angajat până la sfârșitul lui iunie numai 54 de refugiați. Dintre ei, 50 lucrează la Poşta Germană.

Statisticile arată ceva mai bine la cele peste 100 de firme care au pus bazele inițiativei ”Noi împreună” (”Wir zusammen”). Acestea au angajat 449 de oameni, au format profesional 534 și au preluat peste 1.800 de practicanți, a declarat inițiativa pentru DW.

Conform Oficiului Federal al Muncii, în acest an și-au găsit de lucru în Germania 136.000 de refugiați, cu 30.000 mai mulți decât în anul precedent. Cei mai mulți dintre ei au venit în Germania înainte de vara anului 2015.

Camera Germană de Industrie și Comerț (DIHK) a realizat un chestionar, de unde reiese că tinerii refugiați au nevoie de 22 de luni în Germania până să înceapă studiul. Guvernul federal preconizează că numărul șomerilor în Germania va crește de la 2,7 milioane în momentul de față, până la 3 milioane în 2020.

Finanțare

Oricât ar fi de neclare datele în momentul de față, un lucru este cert. Cu cât se investește acum mai puțin în integrare, educație și calificarea refugiaților, cu atât mai mari vor fi costurile la buget pe termen lung. Christian Proano adaugă: ”Mai bine investim acum mai mult, decât să avem probleme în 10 sau 20 de ani”.

Mai rămâne întrebarea cum finanțăm toate aceste costuri. Ministrul Finanțelor este convins că ele pot fi acoperite fără a lua bani din alte locuri sau fără a mări impozitele, pentru că economiei îi merge bine. Dar, dacă se va schimba ceva în rău, dezbaterea referitoare la refugiați va fi mult mai dură.