Revista 22: România cuplului Ponta & Antonescu

Nu suspendarea în sine a preşedintelui Bă­sescu a revoltat şi „îngrijorat“ cancelariile şi presa occidentală - valul de comunicate, de luări de poziţie şi articole de presă con­tinuă să se reverse –, ci mo­dul în care a fost făcută. Nu mazilirea „dictatorului“ de la Cotroceni, previzibilă după venirea la putere a USL, a reuşit să re­mo­bi­li­ze­ze societatea civilă şi parte din electoratul de dreapta, ci derapajele care au în­so­ţit-o. În fond, atât Oc­ci­den­tul, cât şi opinia publică ro­mânească au mai văzut filmul suspendării în 2007. Şi atunci a fost evident că o ma­jo­ritate parlamentară ad-hoc, faimoşii 322, s-a aflat la limita Constituţiei, neţinând cont de decizia CCR, mobilizată fiind de spec­trul funcţionării corecte a DNA. Şi as­ta pe bună dreptate, aşa cum se vede acum când Adrian Năstase a înfundat puş­căria. Atunci însă suspendarea a respectat regulile, fie ele şi strâmbe, ale jocului de­mocratic. Nou în acest film este că, pentru a-şi atinge scopul, puterea uselistă a pus de data aceasta mitraliera pe legi, articole din Constituţie, instituţii care le stăteau în drum, oameni. Numărul abuzurilor co­mi­se este lung şi fatal pentru soarta vi­i­toare a USL şi a cuplului instalat la putere. A României, în ultimă instanţă.

Cititi articolul integral in Revista 22.