Revocarea vizitei germane a lui Putin

Să ne imaginăm o clipă următoarea scenă: preşedintele Rusiei soseşte la Hamburg însoţit de anturajul său, trompetele răsună, drapelele flutură în vânt şi toţi îşi freacă mâinile satisfăcuţi. Concomitent, la 3.000 de km spre răsărit oamenii din Beslan îşi înhumează copiii, un popor întreg vărsând lacrimi după vieţile distruse doar pentru că teroriştilor le-a plăcut să le secere. Nu, preşedintele Rusiei nu vine la Hamburg şi e bine că nu vine. Fireşte nu pentru că nişte eventuali demonstranţi i-ar putea reproşa în Germania erorile reale şi politica riscantă a Kremlinului în Cecenia. Revocarea vizitei e salutară, pentru că e nevoie de Putin în Rusia.

La urma urmei problemele care-l confruntă la faţa locului zdruncină însăşi temelia societăţii ruse. Încît germanii n-au nici cel mai mic motiv să se întrebe de ce nu-şi mai efectuează oare Putin de mult programata sa vizită. Straniu ar fi fost să plece într-o călătorie externă, în timp ce acasă cariera politică a lui Putin se găseşte la o răscruce de drumuri.

Confruntat cu 4 atentate teroriste care mai de care mai barbare, comise într-un interval de numai 10 zile, cu o cruzime similară celor săvârşite în America la 11 septembrie 2001, şeful de stat al Rusiei se vede obligat să decidă încotro îşi va cârmi ţara pe viitor. De hotărârea lui depinde nu numai destinul Rusiei, ci e de importanţă mare şi pentru Europa, ba chiar, dat fiind caracterul neţărmurit al terorismului, pentru întreaga lume.

Neomenia crimelor comise îi oferă lui Putin un atu macabru. Dotat cu solidaritatea Comunităţii Internaţionale, o solidaritate depăşind frontierele confesiunilor şi formelor de guvernare, Putin ar putea efectua acum pasul decisiv spre a nu-şi lăsa ţara complet pradă terorismului. Dincolo de toate criticile şi clivajele interne Rusia e unită, paralizată de evenimente dar şi hotărâtă. Dacă ar vrea, Kremlinul s-ar putea apropia acum de o soluţionare paşnică a conflictului cecen. In acest scop ar fi necesar între altele să se confere presei libertatea făgăduită; să se încurajeze aparatul guvernamental şi administrativ să practice o politică informaţională deschisă; justiţiei să i se ofere independenţa; şi să se atace în fine în mod serios corupţia, care a facilitatprobabil atât prăbuşirile avioanelor cât şi masacrul din şcoala din Beslan. Acestea ar fi şansele lui Putin, şanse care nu trebuie cu nici un preţ ratate. De aceea preşedintele Rusiei trebui să rămână acasă.

Germania are datoria de a ajuta Rusia să-şi demareze reformele, indiferent dacă liderul de la Moscova călătoreşte sau nu în nordul Republicii Federale. A demonstra acum solidaritate critică ar înaripa reformele net mai mult decât orice altă atitudine şi în orice caz mai mult decât cea de superioritate, prea frecvent adoptată în occident. Util ar putea fi la rigoare ca pe străzile oraşului Hamburg să se renunţe la criticarea lui Putin spre a se afişa în schimb compasiunea pentru victimele terorismului dezlănţuit la Beslan. La urma urmei, acestea nu valorează mai puţin decât vieţile secerate de teroriştii islamici la New York, Madrid sau Bali.