Revoluţia digitală între transparenţă şi exhibiţionism

Elogiile aduse universului digital şi avantajelor sale sunt la rîndul lor la fel de pătimaşe şi numeroase pe cît sunt criticile ce demonizează noul mediu şi metehnele lui.

Controversele, în pofida complexităţii tehnologice a internetului ca şi a nelimitatelor posibilităţi de informare şi acţiune oferite utilizatorilor, amintesc totuşi de eterna gîlceavă dintre antici şi moderni.

Divergenţa punctelor de vedere este determinată şi de un factor „genetic”: utilizatorii „nativi”, născuţi în noul mediu, îi laudă virtuţile, vîrstnicii, „imigraţi” în lumea digitală, îi incriminează defectele.

În urmă cu doi ani, cartea americanului Andrew Keen, unul din pionierii celei de-a doua generaţii internet, aşa numitul web.02, susţinea cu argumente şi dovezi că internetul distruge cultura. Recent, Frank Schirrmacher, publicist conservator, editor al respectabilului cotidian FRANKFURTER ALLGEMEINE ZEITUNG, a reluat teza colegului său american accentuînd pagubele aduse de blogosferă autenticei culturi. Schirrmcher a insistat asupra pervertirii valorii de adevăr a informaţiilor, ca şi a bunelor maniere şi obiceiuri ale internauţilor.

La 56 de ani, Jeff Jarvis, profesor de jurnalism la New York, nu aparţine generaţiei de internauţi nativi. Totuşi, Jarvis este unul din cei mai fervenţi apologeţi ai calităţilor şi avantajelor deţinute şi oferite de universul digital. Cu prilejul Conferinţei Internet re:publica, de la Berlin, el a fost nu doar răsfăţatul publicului ci şi cel mai consultat oracol.

DIE WELT a publicat un interviu în care Jeff Jarvis face apologia necondiţionată a avantajelor deplinei transparenţe pe care o oferă internetul, a inevitabilei şi necesarei dispariţii a paravanului ce separă sfera privată de cea publică în existenţa fiecărui individ. El însuşi nu se sfieşte să-şi divulge vîrsta, bolile, suferinţele, bucuriile, preferinţele politice…

Jarvis nu întrevede primejdia instrumentalizării în alte scopuri, fie criminale, fie lucrative, a informaţiilor puse în circulaţie în internet, nici a uzurpării jurnalismului de bună tradiţie şi renume, de către blogosfera în care fiecare se simte chemat să lanseze informaţii sau să comenteze.

Profesorul american pledează, totuşi, pentru anumite mecanisme de control. Intrebat ce crede despre afirmaţia făcută de Mark Zuckerberg, şeful concernului facebook, potrivit căreia sfera privată nu mai constituie o normă socială, Jarvis crede că a trăi în sfera publică este avantajos. Drept argument, invocă propria sa maladie (suferă de un cancer de prostată). Faptul de a fi intrat în contact, via internet, cu alţi bolnavi, i-ar fi uşurat suferinţa.

In prelungirea ideii, profesorul american crede că şi firmele şi guvernele ar trebui să aplice principiul unei transparenţe depline şi fireşti.

Cît despre „poluarea” spaţiului digital cu inepţii sau obscenităţi, reţeaua este la fel de săracă cu duhul sau de inteligentă, de pudică sau de indecentă, pe cît sunt utilizatorii ei, îşi consolează Jeff Jarvis, inerlocutorii.

Spre a ne convinge, DIE WELT publică în chenar cîteva comentarii ale unor bloggeri despre Hegel, Musil, Goethe, Glenn Gould sau Cecilia Bartoli. Iată şi verdictele: Musil este pe alocuri ilizibil, dar "merge"; pianistul Glenn Gould "clămpăne supărător şi infantil pe clape"; Faustul lui Goethe "trebuie neapărat citit aşa cum fiecare vrea să-şi construiască o casă sau să planteze un copac"; iar "Fenomenologia Spiritului" este "vetustă şi din cale afară de obositoare"…

Autor: Rodica Binder

Redactor: Petre M. Iancu