Revoluţia Română – tema unui simpozion internaţional la Viena

La Palatul Hofburg, simpozionul „A fost sau n-a fost” – desfăşurat sub un generic cu rezonanţe aproape hamletiene - face parte dintr-un ciclu de manifestări lansate de Institutul Cultural Român la împlinirea a două decenii de la Revoluţia Română.

Inaugurat de Silvia Davidoiu, ambasadorul României la Viena, de Carmen Bendovsky, Directorul Institutului Cultural Roman din capitala Austriei şi de Emil Brix, directorul Departamentului pentru Politici Culturale în cadrul Ministerului Austriac de Externe, simpozionul se înscrie şi într-o linie de programe iniţiate de Ministerul Afacerilor Europene şi Internaţionale al Austriei sub genericul Geteilt/Geeint 1989-2009. Emil Brix a relevat numărul mare şi varietatea proiectelor prin care Institutul Cultural Român comemorează Revoluţia din 1989 în Austria.

Simpozionul de la Palatul Hofburg intitulat „A fost sau n-a fost” a reunit participarea unor intelectuali de prim rang:Vladimir Tismăneanu, Alina Mungiu Pippidi, Smaranda Vultur, Mircea Dinescu, Radu Filipescu precum şi a ziaristului austriac Otmar Lahodynsky cu o analiză a reflectării în mass media occidentală a evenimentelor din decembrie 1989 în România.

Ce crede Mircea Dinescu, după 20 de ani, despre Revoluţia Română?

Cu Mircea Dinescu, care a fost şi colaboratorul postului nostru de radio Deutsche Welle, am avut o convorbire telefonică imediat după sosirea sa la Viena, reamintindu-i de vizitele sale sale în Germania şi în occident, după 1989, de faptul că a intrat în istoriografia europeană a prăbuşirii Cortinei de Fier într-un fel cu totul original, prin dizidenţă, prin poeziile sale, prin implicarea în evenimentele care au dus la răsturnarea regimului comunist în România. Are Mircea Dinescu nostalgia acelor prime momente de după decembrie 1989, petrecute în Germania:Ce-i drept, sigur că am nostalgia , da, a vremurilor în care veneam în Germania şi recitam poezii pe la librării, sau , mai ştiu eu, pe la centre culturale,pe la studenţi.

Într-una din ultimele întîlniri pe care le-am avut cu Mircea Dinescu în Germania, poetul mărturisea că scrie proză. Între timp, publicistica l-a prins cu folos în mrejele ei, dar aria de acţiune a multi-talentatului Dinescu s-a extins considerabil aşa cum singur mi-a declarat în dialogul telefonic avut deunăzi:Între timp am devenit agricultor, am plantat vie,în fine am eşuat fericit pe malul Dunării.

În acest răstimp, estul a început să semene cu vestul dar şi vestul cu estul Europei, şi acum, iată ne aflăm cu toţii în plină criză economică.Dacă ea favorizează retrezirea interesului faţă de cultură? Nu se poate şti încă cu precizie dar cu umorul său inconfundabil Mircea Dinescu a declarat:Te-apucă rîsu-plînsu pentru că noi care am trăit, am apucat criza comunismului din care am ieşit cu chiu cu vai, am nimerit hodoronc-tronc şi-n criza capitalismului aşa încît dacă mai apuc şi apocalipsa, mă pot considera un om împlinit.

Dar cum de la Revoluţia Română s-au împlinit 20 de ani, cu care prilej are loc între altele şi simpozionul de la Viena la care Mircea Dinescu a participat, i-am adresat întrebarea care titrează însăşi manifestarea din capitala Austriei– „A fost s-au n-a fost”?:Această poveste s-a tot tocat, a fost revoluţie,n-a fost revoluţie, a fost mîna KGB-ului, după aceea a apărut în România Mare, că nevastă-mea ar fi fost nepoata lui Moses Rosen, că eu, agent al Mossadului, pe mine m-a încîntat acest lucru că am devenit un soi de Matta Hari revoluţionar. Dar pe de altă parte e clar că revoluţia aia populară a declanşat, aşa, un fel de zguduire a sistemului care era previzibilă, s-a întîmplat cumva o minune care avea dacă vrei, şi ceva sinistru în ea:peste noapte, o societate comunistă s-a transformat într-o societate de consum, lucru pe care nu l-a prevăzut nici Marx cît de deştept a fost el, că după 50 de ani de comunism a venit şi capitalismul făcut de foşti activişti de partid şi de securişti.

Şi acum? Deşi în vremea comunismului puteai să-i numeri pe degete pe cei care îndrăzneau să se opună făţiş sistemului, acum sunt foarte mulţi anti-comunişti în România, nu ştiu, e de rîs , e de plîns, trageţi Dumneavoastră concluzia!

Invitaţia adresată de Mircea Dinescu mi-a readus în memorie cuvintele cronicarului, că nu sunt vremile sub oameni ci oamenii sunt sub vremi.